O poveste încâlcită

Capitolul XII

După ce am mâncat,am fugit la duș,m-am îmbrăcat și m-am aranjat repede.Am luat o pereche de blugi strâmți negri,o bluză mai groasă,albastră deschis pe care scrie "I don't care!" iar dedesupt are un smile face care face cu ochiul.M-am încălțat cu o pereche de bascheți groși,albaștri.M-am dat cu creion de ochi și gloss,iar buclele pe care le-am făcut acum câteva zile mi-au rămas intacte,așa că mi-am aranjat cu grijă căciulița neagră,după care mi-am luat mănușile fără degete,o cafă neagră,o geacă albastră,scurtă și cu blăniță albă pe interior,și am coborât în fugă scările.

În living era Niall care se uita la niște clipuri muzicale.Când l-am văzut stând acolo,am avut o viziune.

Văd trei bătrânei simpatici stând pe un balansoar aflat pe veranda unei case.Pare a fi sfârșitul unei zile minunate de vară.Soarele aruncă ultimele raze de lumină asupra noastră,pe cer formându-se un minunat amestec de culori.Este asemenea unei palete de culori:soarele este de un galben strălucitor care îți fură privirea,iar cum se depărtează din ce în ce mai repede,dispărând după dealuri,cerul își schimbă culoarea,primind nuanțe de portocaliu,de roșu,de roz și în cele din urmă toate aceste culori atât de vii și de calde se transformă în culori reci.

Cei de pe balansoar eram noi:eu,Alexia și Niall,doar că nu mai suntem noi cei de acum.Suntem cu 60 de ani mai bătrâni,dar totuși împreună.Deși suntem bătrâni,în ochi încă păstrăm acea strălucire a tinereții.Văd cum eu am rămas aceași nebună din totdeauna,doar că una mai bătrână și mai înceată.Alexia este la fel de zâmbăreață și de atentă la imaginea ei ca întotdeauna iar Niall se pare că își păstrase vocea cristalină și pasiunea pentru muzică.Eu și Alexia îl ascultam cum cântă,vocea lui auzindu-se până în depărtare.Până și păsările amuțeau când îl aud cântând.După ce își termină numărul,eu nu m-am putut abține să nu îl tachinez,Alexia luându-i apărarea.Stăteam și ne prosteam exact așa cum ne prostisem mai devreme la masă.La un momendat Niall își trecuse mână după umărul meu,sărutându-mă ușor pe frunte.

"-Viața fără tine ar fii una plictisitoare!spune el strângându-mă la pieptul lui.Ești surioara mea,și așa va fi și după ce noi nu vom mai fi!

-Iar tu draga mea,spune el luând-o de mână pe Alexia,tu ești viața mea!spune el sărutând-o tandru după care a strâns-o și pe ea la pieptul lui.

Toți trei eram împreună și fericiți,exact ca acum.Știu că e ciudat,având în vedere că îl cunoscusem pe Niall abia cu 3 zile în urmă,dar devenise una dintre cele mai importante persoane din viața mea.Simțeam că pot avea încredere în el,indiferent de situație.Îl iubeam...Da,îl iubeam ca pe un frate.

Păream atât de fericiți împreună și părea că nu avem nici o grijă.Dar atunci am văzut ceva schimbat la mine.Ceva schimbat la noi toți.Ceva ce nu aveam acum.Ochii noștri reflectau asemenea unei oglinzi maturitate și multă suferință.Vedeam în ochii mei că au suferit mult până să ajungă acolo.

Oare ce ne așteaptă pe viitor?Oare vom face față tuturor obstacolelor împreună?Nu puteam să sper la asta.Sunt conștientă că peste câteva zile eu și Alexia ne întoarcem acasă,în România,iar Niall va reveni la viața lui de vedetă.Sunt conștientă că nu vom mai ține legătura iar Niall ne va uita.Mai bine spus ne va părăsi.Sincer,eu sunt obișnuită să rămân singură.Părinții m-au părăsit,așa zișii prieteni m-au părăsit,singura care mi-a rămas este Alexia.Dar peste puțin timp și ea mă va părăsi.Chiar dacă mă doare,acest lucru este inevitabil.În toamnă începem facultatea și mă îndoiesc că vom merge în același loc.Și oricum,într-o bună zi își va întemeia o familie și mă va părăsi oricum.Iar atunci voi rămâne singură.

Câteva lacrimi au început să curgă chiar în momentul în care s-a întors Niall.

-Ai pățit ceva?mă întreabă el venind lângă mine și ștergându-mi lacrimile.