O poveste încâlcită

Capitolul XI

O nouă dimineață în care sunt trezită din cauza telefonului.Răspund fiind întâmpinată de cea mai drăguță voce din întreaga lume.Nu puteai să te superi că ești trezită de el.

-Neața somnoroaso!Se pare că te-am trezit din nou.Ialtă-mă!spune el asemenea unui copilaș.

Deși are deja 21 de ani,pentru mine e tot un copilaș.

-Neața!spun eu căscând.

-Știu că sunt gustos și m-ai mânca de viu,mai ales că te-am trezit,dar nu păpa și telefonul,bine?mă roagă el,eu începând să chicotească.

Îmi place când vorbește cu mine ca și cu un copil.Știu că e ciudat,dar mă face să mă simt protejată și iubită.E un sentiment atât de plăcut,atât de greu de explicat.E singurul care mă face să simt asta și mi-e frică să nu pierd acest lucru.Totuși,orice minune ține doar 3 zile.În mai puțin de o săptămână,eu și Alexia ne întoarcem în România,iar ei vor pleca în turneu.Mă îndoiesc că vom mai ține legătura.

La un moment dat îl aud chicotind.Deci avea cel mai adorabil chicotit.Vocea lui e atât de cristalină,atât de curată.Este o muzică pentru oricine îl ascultă.

-Ai adormit?

-De unde știi că ești gustos?Doar nu te-ai gustat.Sau da?îl întreb eu curioasă.

-Păi bănuiesc că sunt gustos,spune el râzând.

-Auzi,cum se face că m-ai sunat la aceași oră ca și ieri?Adică știu că e o coincidență,dar e...nu îmi găseam cuvintele.

-Păăiii...nu e chiar o coincidență, spune el sfios.Eu am vrut să fie așa.

-Ce drăguț!Chiar e un gest drăguț.

-Și ce ați mai făcut ieri?mă întreabă el,curiozitatea citindui-se în voce.

-Păi,după ce am vorbit cu voi,ne-am mai ridicat moralul.Așa ne-a apucat un chef nebun să ne prostim și am început să decorăm casa pentru Crăciun.Pe urmă am făcut de mâncare pentru astăzi și după ne-am apucat de prajituri.Azi noapte la 12 noi ne băteam cu făină prin bucătărie și făceam poze,spun eu râzând în timp ce îmi aminteam cât ne-am prostit cu Alexia.

-Și eu vreau.Sunteți rele că pe mine nu m-ați chemat,spune el bosumflat.

-Prăjitură și mâncare?Din aia găsești oriunde,spun eu râzând.

-Nu aia.Și te rog nu mai zi nimic de mâncare că mi-e unpic foame dar nu vreau să mănânc singur.

-Nici ție nu îți place să mănânci singur?îl întreb chicotind.

-Nu.

-Hai la noi și mâncăm împreună,îl invit eu gândindu-mă la cât de bucuroasă ar fi Alexia.

-Credeam că nu mai zici,spune el râzând.

-Domnule Horan,sunteți invitat la reședința noastră oricând doriți,spun eu cât de serios puteam,folosind un accent ciudat.Sediul nostru se află la adresa...,am continuat eu de asta cu o voce de robot,spunându-i adresa.

Ne-am mai prostit un timp după care am închis.M-am întins de câteva ori prin pat după care m-am ridicat.Mi-am încălțat botoșeii cu care umblam prin casă,mi-am prins părul într-o coadă ciufulită cu clema și am coborât în bucătărie.Aici am dat drumul la muzică mai încet ca să nu se trezească Alexia și am început să pregătesc masa pentru când se trezea ea.

La un momendat am auzit cum cineva bate la ușă fără oprire.Nu puteam să îmi dau seama cine ar putea fii,așa că am fugit la ușă și m-am uitat pe vizor.Am văzut un cap acoperit cu glugă iar ochii erau acoperiți cu ochelari de soare.Un singur detaliu ma făcut să realizez cine e.Nu am deschis bine ușa că băiatul a intrat în casă,trântind ușa după el.

-Neața și ție!Intră,te rog!spun eu sarcastică.

-Scuze,dar am fugit de niște fane.Nu m-au recunoscut,dar nici nu mai era mult,spune el lipindu-și buzele reci pe obrazul meu cald.

-Oricum,nu ar trebui să deschizi ușa oricui.Faptul că știai că vin nu înseamnă că trebuia să fiu eu,spune el mustrându-mă.

-Nu credeam că ești serios când spui că vii.Și ai uitat un mic detaliu care te-a dat de gol,spun eu râzând.

-Da?Care?întreabă el curios.

-Păi asta!spun eu arătând spre fața lui care e roșie de la alergat și atât de fină la atingere,asemenea bebelușilor.Și mai ales ăsta,spun eu ciufulindu-i părul care era perfect indiferent de cum era aranjat.

-Treci încoace,spune el începând să mă gâdile.

Am început să ne fugărim prin casă când deodată cineva a început să caște.Eu m-am oprit iar Niall m-a luat în brațe ca să fie convins că nu scap și de data aceasta.

-Ce gălăgie faceți!spune Alexia căscând.

-Neața Alexia!spun eu și Niall deodată.

-Neața Rozi!Neața Niall!spune ea scăpând încă un căscat.Între timp Niall îmi dăduse drumul.

-Stai așa!spune Alexia făcând ochii mari de uimire.N-Niall!?N-Ni-Niall H-Horan!?spune ea bâlbâind.

-În carne și oase,spune el chicotind.

Alexiia era blocată.Am zis că o mai las câteva secunde să proceseze situația când deodată o văd prăbușindu-se.Sar să o prind dar Niall a fost mai rapid.A luat-o în brațe și i-am făcut semn să o ducă în living în timp ce eu fugeam în baie după vată și spirt medicinal.M-am întors în living unde Niall era alb ca varul,încerca să o trezească pe Alexia.I-am dat Alexie să miroase vata îmbibată în spirt,iar după câteva secunde și-a deschis ochii.Noi am suflat liniștiți iar Niall încerca să își revină din sperietură.

-Știi,nu sunt obișnuit ca fanele să îmi leșine în brațe,spune el chicotind.

Nici nu am realizat când Alexia îi sărise în brațe.A fost doar o fracțiune de secundă.Am văzut că și Niall a fost luat prin surprindere,deoarece își pierdu-se echilibrul pentru câteva secunde.Alexia l-a cuprins cu mâinile de după gât iar el a prinso de mijloc.

La fel de repede cum a ajuns în brațele lui,la fel de repede s-a și tras, ajungând să cadă de pe canapea.Niall a ajutat-o să se ridice,după care am început toți trei să râdem.

-Iartă-mă!Chiar nu știu ce m-a apucat,spune Alexia roșindu-se.

-Nu trebuie să îți ceri scuze pentru asta,spune Niall chicotind.Sper doar că ești bine.Apropo.Niall îmi pare bine,spune el întinzând mâna.Știu că am făcut ieri cunoștință la telefon,dar nu se pune.

-Alexia,îmi pare bine,spune ea.

-Îmi plac pijamalele vostre,spune Niall chicotind.Sunt adorabile.

Eu am o pijama turcuoise,formată din pantaloni și un tricou,pe piept fiind scris "Sleep",e-urile fiind doi ochi închiși.În rest sunt desenate tot felul de chestiuțe:inimioare,steluțe,Big Ben,Turnul Eiffel etc.,iar Alexia are o pijama de culoarea piersicii cu Tweetie.

-Mulțumim,răspundem noi râzând.

-Ei bine,la masă copilași că mie deja mi-e foame,spun eu masându-mi burtica.

Ne-am instalat la masă unde am început să mâncăm și să ne prostim.

La un moment dat lui Niall i-a sunat telefonul.

-Neața frate!...Nu,sunt bine,iau micul dejun...La Rozi...Da vin imediat...Ce idee bună!Ne vedem acolo!

După ce a închis,Niall a revenit la prăjitură.

-Deci,cum spuneam,ador prăjitura asta,spune el luând încă o bucătură.Era Liam,continuă el fără să îl întrebăm.Aveți program acuma?întreabă el fluturându-și genele.

-Nu.De ce?întreabă Alexia.

-Acum aveți.Mergem la studio.Îmbrăcați-vă repede și să mergem,spune el bucuros.