O poveste încâlcită

Capitolul XXII

* Din perspectiva Alexiei *

După ce au plecat băieții,eu și Rozi am dat drumul la muzică și am început să facem curățenie.

-Ce ar fii să o sun pe mama și să îi zic că mai rămânem?Cel puțin până după Crăciun,spun eu bucuroasă de această idee.

-Cum vrei,spune Rozi ridicând din umeri.

-Păi tu nu vrei să mai stăm aici?Adică,așa îți mai petreci timpul cu Zayn...doar sunteți împreună,nu?

-Ba da.Dar e totuna dacă mai stăm sau nu.

Cred că nici nu a auzit ce am spus.Adică...Nu-mi vine să cred!Cum poate fii atât de indiferentă?Oare s-a întâmplat ceva?Știu că am fost ocupată cu Niall,dar totuși am fost atentă și la ce se întâmplă în jurul meu.Oare am ratat eu ceva?

-Ce s-a întâmplat?o întreb eu serioasă.

-Nimic...Era doar o pată mai greu de scos,spune ea încercând să schimbe subiectul.

-Știi bine la ce mă refer!

Mi-a întors spatele și și-a văzut mai departe de "pată",așa că am prins-o de mână și am forțat-o să se întoarcă.

-Ce ai pățit!?

-Nimic...dar vedeam că mă minte.

-Mai ai unpic și plângi, spun eu trăgând-o spre canapea.Știi bine că nu scapi până nu îmi zici tot!

Ne-am așezat pe canapea și Rozi a început să îmi povestească tot ce eu nu știam.

-Stai!Deci tu îl placi pe Zayn dar îl iubești pe Liam? întreb eu puțin confuză.

-Da!Doar că Liam nu simte la fel și sper să fie mai ușor cu Zayn.Știu că îl pot iubi! spune ea ștergându-și lacrimile.

Sunt confuză și supărată că nu am văzut asta,dar mă bucur că Rozi mi-a spus totul.

-Îmi pare rău că nu am observat toate astea!Doar că am fost atât de încântată că l-am cunoscut pe Niall,care e atât de drăguț și de amuzant,încât am avut ochi doar pentru el.Cred...Cred că m-am îndrăgostit.De fapt,nu cred.M-am îndrăgostit de el!

-Sunteți foarte drăguți împreună! spune Rozi chicotind.

-Mulțumesc! spun eu îmbrățișând-o.Păcat că ne despărțim...spun eu oftând.

Sincer,nu-mi vine să cred că trebuie să plecăm acasă!Săptămâna petrecută aici a fost extraordinară.Dacă nu aș fii fost în ultimul an de liceu,aș fii rămas aici și,cine știe,poate aș fii mers cu băieții în turneu.Dar nu pot.Mai am un semestru și termin liceul.Nu pot renunța acuma!Și nici pe Rozi nu o pot lăsa singură.Nu mi-aș ierta-o niciodată!

-Sună-i pe părinții tăi! spune Rozi privindu-mă atent.

-Nu!Dacă tu nu ești bine,mergem mâine acasă,spun eu zâmbind fals.

-Eu sunt bine!Și,cum ai spus și tu,nu îmi pot neglija iubitul! spune ea chicotind.

-Ești sigură? o întreb eu bucuroasă.

-Foarte!Uite,nu ne putem muta aici.Cel puțin nu încă.Până nu terminăm cu BAC-ul,nu cred că o să mai avem ocazia să venim.Așa că de ce să nu profităm din plin de această vacanță? întreabă ea ridicând din sprâncene.

-Ești cea mai tare! țip eu sărindu-i în brațe.

-Știu! spune ea râzând.

-Ok,să lăsăm aerele de divă,spun eu râzând.Mă duc să o sun pe mama.

-Ok.Spune-i că o iubesc.Dar numai dacă ne mai lasă! spune ea râzând.

-Am să-i transmit! spun eu urcând scările.

Am ajuns în camera mea și am luat telefonul de pe noptieră,formând numărul de telefon al mamei.Mi-e dor de vocea ei care e mereu blândă.

-Alo!Mama?

-Ce faci draga mea?Cum sunteți?Vă place Londra?

Asta e mama!Mereu are o mulțime de întrebări.

-Sunt bine!De fapt suntem bine,ne bucurăm de timpul petrecut aici.Iubim Londra!E un oraș superb!

-Mă bucur că vă place!Rozi cum e?

-Ea e bine.Are până și un nou prieten.

-Serios?Povestește-mi tot!

Am început să îi povestesc tot ce am văzut și am făcut de când suntem aici,ea doar ascultând și aprobând din când în când.

-Nu pot să cred! Iubitul lui Rozi este Zayn Malik!? Vorbești serios? E super norocoasă!

-Mda.Doar că ei îi place de Liam,dar nu crede că el simte la fel.Dar nu asta contează acum.Vroiam să te rog ceva...

-Vreți să mai rămâneți!

-Ah ce bine mă știi.Deci,mami...mai putem rămâne?

-Uite,mai puteți sta unpic.Vă puteți petrece Crăciunul acolo,dar de Revelion veniți acasă.Fără scuze!Și acum vă las doar ca să vă rezolvați problemele amoroase.

-Mulțumim mami!Te iubim!spun eu începând să sar de bucurie prin cameră.

-Dar nu uitați:de Revelion nu mai accept scuze!

-Ok mama!Îl salut pe tati.Vă iubesc!

-Și noi vă iubim scumpo!

-Mai vorbim!Pa!

-Pa draga mea!Aveți grijă de voi!

După ce am închis,am trântit telefonul pe pat și am ieșit din cameră mai mult fugind.

-Rozi,Rozi,Rozi! încep eu să urlu după ea îm timp ce cobor scările mai mult sărind peste ele.

-Hoo nebuno!Ce ai pățit? întreabă ea râzând de entuziasmul meu.

-Putem rămâne aici de Crăciun! țip eu luând-o în brațe.

-Serios?Asta e super! spune ea,însă îi aud ezitarea din voce.

-Hei!Ce ar fii dacă le-am spune la băieți că rămânem aici de Crăciun și nu mai trebuie să mergem azi nicăieri? o întreb eu dorind să o mai înveselesc.

-Nu vreau să îi dezamăgim!Ai văzut și tu cât de entuziasmați erau de idee! spune Rozi zâmbind.

-O lăsăm pe altă seară.

-Și ce le spunem?Că nu am eu chef să merg? întreabă ea neîncrezătoare.Nu le pot face asta!

-Le spunem...că nu te simți bine!Așa primești mai multă atenție de la Zayn și vă mai apropiați, spun eu ridicând din sprâncene.

-OK!Spunem că nu mă simt bine.Sper să nu se prindă.

-Perfect! spun eu bucuroasă.

Am luat telefonul și am început să tastez:

"Vă supărați dacă nu mai mergem nicăieri astăzi?Rozi nu se simte prea bine. :("