O poveste încâlcită

Capitolul IX

...Liam.

-Se pare că de fiecare dată când ne întâlnim tu cazi iar eu îți sar în ajutor,spune el râzând.

Când m-am ridicat,Liam încă mă ținea cu o mână de mijloc și cu una de mână.Primul lucru pe care l-am văzut au fost ochii lui superbi care parcă străluceau.Pe moment nici nu am mai simțit stropii reci de ploaie.

-Ar trebui să ne ascundem undeva,am reușit să șoptesc într-un târziu.

Fără să spună ceva,m-a tras după el sub un copac mare.Se pare că suntem într-un parc mai vechi care este înconjurat de un mic pâlc de copaci.Liam ma dus sub un brad mare și bătrân care nu lăsa apa să treacă de desișul lui.Am mai făcut câțiva pași și am ajuns la un leagăn de lemn care are acoperiș deasupra.Leagănul și acoperișul sunt făcute din lemn lucrat foarte frumos.Ne-am pus pe leagăn cu picioarele sub noi așteptând să se oprească ploaia.

-Nu-mi amintesc ca ieri să mă fii scăpat de căzătură,spun eu spărgând liniștea care se așternuse.

-Ți-am întins mâna să te ajut să te ridici,dar ai refuzat,spune el.

-Aa,nici nu mi-am dat seama că tu ești.Scuze!

-E în regulă,spune el zâmbind.Îți place să alergi?

-Da.Îmi limpezește mintea.

-Și acuma de ce ai ieșit pe vremea asta?

-M-am certat cu Alexia.Nu m-a crezut când i- povestit ce am pățit cu voi.Alexiia e cea mai bună prietenă a mea,spun eu văzând că se uită la mine întrebător.E ca o soră pentru mine.După ce părinții mei au murit,ea a fost singura care mi-a rămas alături.Spunând acestea,am început să mă uit la priveliștea oferită.Parcul erae atât de liniștit iar ploaia cade în jurul nostru ca o perdea făcută dintr-un infinit de mărgele de apă.

-Îmi pare rău!spune el.

-E ok!

Văzând că îmi e rece,și-a dat jos haroacul și la pus pe mine,el rămânând într-o bluză subțire.

-Ești nebun?! îl întreb eu dându-mi jos hanoracul lui și dându-il înapoi.

-Păi am văzut că ți-e frig...

-Ești un drăguț,dar nu poți rămâne în bluză.Totuși e luna decembrie.

-Dar nu te pot lăsa nici să-ți fie frig.Mi-a venit o idee!spune el luându-mă în brațe.Așa ne încălzim amândoi.

Am început să povestim vrute și nevrute până într-un târziu când telefonul lui a început să sune.

-Da Niall!răspunde el.La alergat,m-a prins ploaia.Ok,vin acum.

-Ai întârziat la repetiții?îl întreb.Chiar am uitat de ele.

-De unde știi?se uită el suspicios la mine.

-Aaa,păi mi-a spus Niall.

-Deci cu tine vorbea prin mesaje!spune el.Noi doi suntem ca frații,dar de data aceasta nu a vrut să-mi zică cu cine vorbește.

-Mda,spun eu rușinându-mă.

-Uite,spune Liam arătându-mi o dubiță neagră care parca pe stradă.E mașina noastră.Hai să te duc acasă după care mă duc și eu la repetiții.

Am dat o fugă până la mașină.După ce am urcat,i-am zis șoferului adresa și am pornit la drum.Am făcut schimb de numere cu Liam după care am dat să cobor din mașină.

-Stai,spune el.Ia asta pe tine.Așa o să ai ceva de la mine.Poate rezolvi neînțelegerea cu Alexia.Stai să facem și o poză împreună,zice el.După ce mi-a dat hanoracul și am făcut poza,l-am sărutat pe obraz și am coborât din mașină dând buzna în casă.