Sex with my brother

Cap 3

O noua casa.O noua familie.O noua viata.Ma trezisem iar gadurile nu imi dadeau pace sa imi incep viata intr-un mod cat mai bun.Era inceputul verii iar asta  imi dadea o dispozitie buna constientizand ca am destul timp pentru a rasufla,pentru a ma putea acomoda cu toate aceste lucruri.Ma dau cu greu sincera sa fiu jos din pat apoi ma pun la laptop pentru a vedea lucrurile noi din mondenitati ce ar fi putut sa ma distraga.Nimic.Nu as fi vrut sa ies afara pentru ca era o zi naspa in care as fi vrut doar sa zac,sa ma ascund de lume si sa mananc inghetata.Era una dintre acele zile,in care orice mi se pare urat,fara rost,fara speranta...De ce mereu atunci cand crezi ca totul este bine,se duce de rapa?Mereu se intampla asta...Mereu am avut momente urate,rele,grele,fara iesire iar acum...Asta...Nu stiam cum sa am o familie.Mama era o prietena buna insa daca vorbeam de 2 ori pe zi.Nu imi placea sa imi impartasesc cu ceilalti gandurile.Stiam cu adevarat cum este sa te raneasca cineva,sa te injoseasca,sa iti rupa fiecare firicel de incredere din inima ta deja sfasiata...Probabil ma uitam la mainile mele albe ce imi tremurau pentru ca nu mancasem de ceva vreme,iar ele imi aratau cata putere pot sa am atunci cand imi impuneam sau ii impuneam corpului sa nu faca ceva.Uram ca atunci cand eram trista,stresata mancam..Nu ma mai puteam oprii din mancat,apoi imi parea rau...Uram sa ma simt grasa,fara rost...urata..

-Neata!Interesante maini.

-Hei...da..sunt,nu?ii raspund eu cretulinului ce isi bagase capul pe usa.

-Mergem in oras sa mancam cele mai bune clatite,ever!

-Nu mananc...clatite..spun repede in timp ce ma ridic apoi imi verific parul in oglinda.Nu voiam sa fac vreun gest care sa imi tradeze intentiile.

-HM...vafe?

-Sunt...Vegetariana.

-Aw,au o salata de fructe minunata!

-Nu imi este foame...Nu pot sa raman acasa?!Spun apoi ma trantesc in pat incercand sa imi acopar fata rusinata cu mainile mele mici.

-Gabriela...Ai ceva sa imi spui?

-Nu...Nu imi este foame.

-Esti constienta ca tu nu ai mancat aseara iar acum este ora 14:00?Trebuie sa mananci ceva..Poate mama ta nu gateste foarte bine,dar la restaurantul meu preferat chiar gatesc bine.

-Hei,mama gateste demential,dar nu...Spun apoi ii sar in brate incercand sa il pup pe obraz ca sa ii distrag atentia.

-Stiu,noi aseara am mancat.Tu nu.Deci,in 5 minuteJos.

-Nu,este o nenorocire..Tu sa te imbraci in 5 minute..Fetele au nevoie de muuulllttt timp.Spun apoi incep sa ma invart prin camera in semn de prostesc.Ma opreste dintr-o data apoi ma ridica in brate si ma pune ca pe un sac de cartofi pe umarul lui.

-Domnisoara,cum crezi ca''asta''arata spre fata lui e asa''wow'' in mai putin de 5 minute?Se numeste mama natura si din cate vad si cu tine a fost foarte darnica,asa ca fara mofturi si figuri.

****

-Harry daca ma mai dai mult in leaganul asta atat dde tare,jur ca o sa vomit...Nu glumesc.Am mancat o groaza.Radeam ca bezmetica stiind ca sa ma dau in leaga este lucrul meu favorit.

-Ai mancat mai putin decat o furnica,asa ca taci si sa te tii bine,da?!Spune el incercand sa ma dea si mai tare.Nu stiu cum de am vrut sa il prind de jacheta si am picat fix din leagan pe el,apoi domnul Style a avut grija sa nu isi tina echilibrul si sa cadem in tarana cu tot cu rochita mea albastru.

-hahahahaha!!!Harry ce barbat esti tu sa nu ma prinzi?!

-Scuze,dar o atentionare ar fi fost de ajuns,stii?razand incearca sa ma cuprinda mai bine ca sa poata sa ne ridice.

Era seara pentru ca dupa acea:micdejun-pranz-cina la care statusem cu intreaga familie sa povestim verzi si uscate,el imi aratase o parte din oras,apoi in cealalta jumatate de zi incercasem sa scapam de paparazzi.Ce era mai ciudat,era ca ma intelegeam la perfectie cu mototolul asta...Parca eram frati de o vesnicie.Ma simteam...eu...Ah,Doamne!Era Harry Styles.Nu era nimeni in parc.Asa imi placea sa stau intr-un parc...Sa fim singuri,sa fie liniste,intuneric...Sa pot sa fiu eu cu adevarat...

-Harry,stii ce mi se pare perfect,in lumea asta?

-ce?Spune el in timp ce amandoi ne dam spre garduletul de langa leagana cu genunchii sub barbie.

-stelele.Este un cer asa maret...Iar acolo...sunt milioane de stele ce stralucesc.Cand eram mica imi imaginam ca iubitul meu este o stea iar seara impreuna cu familia lui vin sa ma vada,sa ma vegheze.Nu prea m-am simtit ocrotita cand am fost mica..Nu prea imi placea sa asist la certurile familiei mele..Stateam singura.Seara...cand ma saturam de mizeria din ziua precedenta,ieseam afara pe scara din fata casei si vorbeam cu stelele...Ma asculta..Luminau...Era asa frumos.

El se uita atent cu ochii lui plini de fascinatie,de stele..la mine..M-am fastacit apoi am continuat sa ma uit la stele.M-a imbratisat fara sa imi dau seama.Am putut sa ii simt parfumul atat de naucitor pentru mine.Era...perfect.Nu mai intalnisem pana acum un miros atat de...ca acasa.Ma atragea...

-Hei,eu o sa te protejez,da?!

-Stiu..si eu pe tine.Spun victorioasa apoi il musc de obraz.

-Ce a fost asta?!Spune el razand dar se vedea ca era putin confuz de gestul meu.

-Asa imi arat eu dragostea fata de oameni..Ii musc...Nu stiu de ce..Mi se pare amuzant.*rad isteric*

-Of,o singura sora am si eu..iar ea e nebuna...spune oftand teatral.

-Hai,dispari...

-Bine...Se ridica apoi se indreapta spre iesirea din parc.

-Oho,stai nu am zis fara mine...Unde crezi ca te duci?!

-Ai vazut''the fault in our stars''?

-NU..spune eu crezand ca este cine stie ce film de lupte interselare...

-Mergem la cinema sa il vedem,atunci.

-OK..dar stai putin..il trag de mana pana la o banca.il intorc cu spatele la banca,ma urc eu pe ea apoi in spatele lui.

-pana la stele si inapoi,Harry,pana la stele...Am ras amandoi apoi el a inceput sa alerge cu mine in spate