Sex with my brother

As fi vrut atat de mult..

As fi vrut atat de mult sa zbor.Sa ma las sa cad de pe o cladire si sa zbor.Spre soare,atat de aproape incat sa ii miros dragostea si sa ii transpir durerea.Sa il sarut si prin acel sarut sa ma sinucid.As fi vrut atat de mult sa am scapare...Dar nu avem scapare..Nici macar una.In viata singura scapare este moartea.

Eram singura in Londra asteptand ca lacrimile ce imi tasneau din negrul ochiilor sa inceteze.Eram fara scapare.Eram eu.Atat de nenorocoasa eram.Ma durea sufletul.Ma durea fundul.Ma durea fiinta mea.Cum as fi putut sa fiu eu cand in minte imi veneau atat de multe lucruri?Viata nu a fost niciodata una frumoasa.Nici draguta,pot sa spun.Fusesem al naibii atat de singura...Prea singura sa pot indura,iar acum totul se schimba..Si tot singura ma simteam.Am asteptat atat de mult sa se intample ceva,sa fiu eu,sa pot sa fiu salvata..Iar acum salvarea asta pare ca imi aduce mai mult rau decat bine.Picaturi mici curgeau acum din albastrul norilor,multumind ca vremea din Londra nu tinea nici ea cu mine.Ma durea atat de rau...Unde as putea merge sa iau o pauza?Sa inceteze viata asta zgomotoasa?Clinchete de amintiri imi tineau constiinta treaza iar creierul obosit.

"Mami,asta este un "n"nu un"m"..Nu,mami...inteleg,dar...nu vreau sa il fac asa..Mami,te rog..Nu,nu da in mine....Am simtit cum cureaua aia rece,dura,imi ataca fundul gol.Asa era si inima mea in acel moment.In acel moment in care propria mama ma batea pentru ca incurcam n cu m.Eram in clasa 1 iar acea zi imi era atat de ingrozitoare chiar si acum...O lovitura,doua,trei.Voiam ca durerea sa dispara,voiam sa plang mai tare decat durerea ce imi manca din piele...Tremuram cu fiecare zgomot auzit ce era facut de cureaua ia nenorocita...Ma durea..."

De ce si ea,si el vor sa ma bata?Sunt o persoana atat de rea incat sa merit asta?Sunt atat de proasta incat sa mananc bataie ca sa inteleg?Stiam ca nu sunt frumoasa,desteapta sau speciala.Le stiam al naibii de bine.Stiam ca eram prea buna,stiam ca faceam orice pentru cei iubiti,stiam ca eu eram pe locul 1092813723...Dar ma durea.Cata durere pot sa tin in mine..Acum si Louis ma bate..Inseamna ca eu sunt de vina.Ca eu merit acest tratament...

H:Gabriela!Oh,Doamne!Mi-am facut atat de multe griji.De ce ai plecat de acasa fara sa anunti?Ce ai?Mi-am sters lacrimile de la ochi si am rasuflat incet.I-am zambit cu un zambet fals ca sa ii demonstrez ca sunt bine.

G:Am simtit nevoia..

H:Ce ai?

G:Nimic.De ce?

H:Nu pari tocmai bine..La ce te gandeai?

G:La cat de singura am fost...

H;Acum nu mai esti si niciodata nu o sa mai simti acel lucru.

G:Da...M-am uitat la degetele mele ce se impreunau intre ele.

H:Hei,te rog sa te uiti la mine..Ma uitam..Aveam lacrimi pe gene.Ploua.Greu.Cu picaturi grele.

H:Iti jur ca o sa am grija de tine,ca o sa te iubesc,protejez si o sa iti aduc pacea.Esti a mea...M-a strans atat de tare in brate incat am simtit ca ma sparg.L-am strans cu mainile de umeri si am inceput sa plang atat de tare,incat sa-mi exteriorizez durerea...Voiam sa iasa toata afara...Nu mai suportam..