În Căutarea Fericirii

8

Dimineața următoare mă chinui să mă ridic din pat din cauza lipsei de odihnă și sunt un pachet de nervi. Toată noaptea mi-a fost bântuită de imaginea lui Noah și nici măcar cel de-al doilea duș cu apă rece ca gheața nu m-a putut face să mi-l scot din minte.

Îmi verific telefonul și văd că e puțin trecut de ora opt așa că decid să mă ridic și să îl sun pe Derek ca să termin odată pentru totdeauna cu toată chestia asta. Mă poziționez în fața ferestrei din camera mea micuță și starea de nervozitate mi se accentuează când văd că afară plouă cu găleata.

- Bună ziua, Derek Wilson la dispoziția dumneavoastră. Cu ce vă pot ajuta? o voce groasă răsună mult prea tare în difuzorul telefonului și îmi dau ochii peste cap înainte să deschid gura să vorbesc.

- Theresa Riles te deranjează, Derek, spun plat și îmi dau seama după pauza pe care o face să își adune gândurile că știe deja cine sunt.

- Theresa draga mea, îmi pare rău pentru pierderea ta.. spune el și deja îmi vine să îi închid telefonul. Are noroc că am nevoie de el.

- Derek am nevoie de o favoare, i-o tai eu. Vreau să mă ajuți să scap de casă și firma de avocatură, continui însă de la celălalt capăt al liniei nu se aude nimic. Mai ești acolo?

- Da, da, scuză-mă, spune grăbit și deja îmi imaginez cum își face planuri cu firma tatei.

Derek i-a fost ajutor timp de zece ani, însă tata nu și-a dorit niciodată să îl facă partenerul său de afaceri. Îmi spunea tot timpul că îl iubește ca pe un frate, dar și că nu e pregătit pentru o astfel de răspundere. La urma urmei are doar douăzeci și opt de ani.

- Deci mă ajuți sau nu? forțez nota și îi pot simți reținerea din glas.

- Resa.. începe, dar când îmi aude mârăitul se oprește și își drege vocea. Theresa, ce zici să vii la cină în seara asta și să discutăm totul față în față?

- Ok, trimite-mi adresa și o să iau un taxi.

- Sub nicio formă, spune contrariat. O să vin să te iau eu, tu doar dă-mi un mesaj cu locația ta.

Accept și hotărâm că la ora șapte va fi aici să mă ia, iar eu mai am de umplut zece ore într-un loc pe care nu-l cunosc în timp ce afară e furtună. Minunat.

Îmi iau laptopul și încep să caut filme sau seriale noi la care să mă uit, iar după ce găsesc câteva filme thriller mă bag la loc în pat și pierd așa aproape jumătate din zi. N-am energia necesară să fac nimic și sinceră să fiu nici nu mă mai atrage nimic la locul ăsta. Nu mai vreau să stau aici nici măcar o zi în plus și de asta o să îi spun lui Derek să găsească un cumpărator cât mai repede ca să pot pleca și să uit de orașul ăsta care mi-a mâncat viața.

Nici nu mi-am dat seama că a adormit decât când aud o bătaie puternică în ușă, iar până reușesc să mă ridic zgomotele devin din ce în e mai puterice și mai dese.

- Așteaptă dracului și nu-mi dărâma ușa, țip și rotesc cheia, iar imaginea celui care mi-a bântuit visele azi-noapte și care acum ține în mână un trandafir îmi face inima să o ia razna.

Din părul castaniu îi curg șiroaie de apă pe față, iar geaca de piele lasă să se scurgă pe podea câțiva litri buni de apă.

- Surpiză, spune el cu o octavă prea sus pentru mine și face un pas spre mine ca să poată intra în cameră, dar îmi revin la realitate și mă poziționez în așa fel încât să nu poată trece de mine.