În Căutarea Fericirii

37

Fiecare zi aici trece mai repede decât precedenta, iar durerea pe care o simt permanent în piept se diminuează ușor, dar sigur. Îmi consum majoritatea energiei muncind la birou, ceea ce mă face să uit temporar de cei doi băieți pe care am ajuns să îi visez zilnic, însă la finalul zilei, indiferent că sunt singură sau nu, mă trezesc privind ore în șir telefonul în speranța că unul dintre ei mă va suna. Nici nu mi-am dat seama cât de absorbită eram de ei, cât de mult puseseră stăpânire pe mine și pe gândurile mele, dar acum totul se întoarce împotriva mea și nu e plăcut deloc.

- Au, scâncesc atunci când acul pistolului îmi găurește pielea pentru a mia oară în ultima oră, iar Joey zâmbește mulțumit.

- Ai meritat-o pentru că m-ai făcut idiot, se amuză atunci când se ridică de lângă mine și îmi face semn că noul meu tatuaj e gata.

- Iar tu ai meritat-o pentru că mi l-ai făcut în cel mai dureros loc existent.

Îmi dau ochii peste cap atunci când râde împreună cu Harry, apoi mă poziționez în fața oglinzii și mă răsucesc până când reușesc să văd imaginea desenului care e imprimat în spatele urechii mele drepte. Literele negre desenate minuțios sunt perfect așezate pe pielea mea, iar zâmbetul imens pe care îl afișez e cea mai mare răsplată pe care i-aș fi putut-o oferi lui Joey.

-Ai grijă cu apa și să te dai cu ăsta de două ori pe zi, bine?

Îmi întinde o cutiuță mică albă în care presupun că se află crema pentru tatuaje, iar când scot banii din buzunarul blugilor îmi face semn să mă opresc.

- Consideră-l un cadou de bun venit, scumpo. Am auzit că rămâi aici pentru o vreme.

Îmi face cu ochiul, iar eu mă uit la el surprinsă, apoi la Harry. Dă din cap în semn negativ, iar dacă nici eu și nici el nu i-am spus că m-am mutat aici atunci de unde știe el că nu o să plec?

- De unde.. încep să vorbesc, dar când ieșim în holul salonului imaginea brunetului din fața mea mă face să uit absolut tot ce aveam în minte.

Joey se îndreaptă către el și îl salută cu un zâmbet imens, iar Harry îi urmărește îndeaproape, apoi își pune mâna pe spatele meu și mă întreabă ceva, dar nu pot spune cu exactitate ce anume. Hero vorbește cu Joey, însă ochii lui sunt blocați asupra mea, luându-mi și ultima fărâmă de aer din plămâni.

- Theresa! Revino-ți!

Smuncitua lui Harry atrage atenția asupra mea, iar când fiecare pereche de ochi din jurul meu mă analizează mă pierd și alerg spre ușă. Continui să alerg pe stradă în ciuda faptului că îmi aud numele strigat de mai multe persoane. Grăbesc pasul când simt că în spatele meu cineva se apropie de mine, însă atunci când mă izbesc de o doamnă și îi dau toate cumpărăturile pe jos sunt trântită pe asfalt, iar Hero se oprește ca să mă privească.

- Îmi cer scuze, spun atunci când mă ridic și apuc resturile de mâncare de pe jos. Nu eram atentă pe unde mergeam. Lăsați-mă să le plătesc. Îmi pare atât de rău.

Mă grăbesc să vorbesc și să mă mișc încânt nici nu realizez că femeia nu facea altceva decât să se uite la noi. Se apleacă și își pune mâna peste a mea, forțându-mă să o privesc, apoi se apropie de urechea mea și îmi șoptește ceva, apoi se face nevăzută.

- Ești în regulă?

Vocea lui Hero îmi bântuie auzul și mintea în timp ce aproape alerg iarăși. Încerc să îl ignor. Pe el și orice formă a sa de adresare, însă sunt prinsă de încheietură și trasă înapoi, până mă izbesc de pieptul său.