În Căutarea Fericirii

17

O durere de cap insuportabilă mă chinuie să mă ridic în capul oaselor și îmi duc mâna să mi-l susțin când simt că e posibil să îmi cadă de pe umeri. Mă uit în jur după telefon, dar e tocmai pe dulapul din fața patului așa că trebuie să mă forțez să mă ridic și să mă deplasez după el. Cum mama naibii să te îmbeți de la niște amărât de vin..

Apăs butonul de deblocare și rămân cu gura căscată când văd că e deja ora patru după-amiază și mai am și vreo zece mesaje de la Harry care mă amenință că dacă nu îl sun până la cinci o să mă dea în căutare generală la poliție. Încerc să râd de exagerarea lui, dar durerea de cap abia dacă mă lasă să mă concentrez. Tastez un mesaj în care îl anunț pe Harry că încă trăiesc și că mi-ar face plăcere să ies cu el diseară, atâta timp cât nu mai este inclus și alcoolul, apoi mă duc în baie și fac un duș. Apa fierbinte mă ajută să mă mai relaxez puțin și încep să mă trezesc de-a binelea însă durerea asta insuportabilă nu îmi dă pace. Iau pe mine o pereche de colanți negri și un tricou, apoi îmi prind părul într-un coc în vârful capului. Îmi iau telefonul și ies din cameră, iar în living dau peste Derek, Amber și Noah care se uită la un show dubios cu oameni ce trăiesc în sălbăticie. Imagini cu fața lui Noah supărată aseară când m-a văzut în starea aia îmi inundă mintea, iar gestul meu deplasat de a-l trage lângă mine și ce i-am cerut înainte să adorm mă fac să roșesc.

- Ia uitați cine s-a trezit, Amber râde ușor când dă cu ochii de mine, iar băieții zâmbesc și ei când îmi observă stânjeneala.

Izbucnesc și eu în râs, dar capul îmi crapă de durere așa că mă opresc brusc.

- Îmi cer scuze pentru ce ați văzut aseară și pentru ce am spus.. vorbesc exact ca un copil care i-a dezamăgit pe părinți, dar faptul că toți trei încep să râdă și mai tare mă mai calmează. Sper că nu s-au supărat..

- Oh Doamne, Theresa! Nu ai de ce să îți faci griji, nu ești prima persoană care bea și oricum nu ai apucat să spui mai nimic înainte să te ducem la culcare, vorbește Derek și îmi face semn să mă apropii.

- De fapt.. aveți cumva o aspirină? întreb cu zâmbetul slab pe buze. Mă cam doare capul.

- Hai cu mine, îmi face semn Amber să o urmez în bucătărie, iar eu mă conformez.

- Sunt oribilă, încep să vorbesc atunci când mă așez la masă. Am băut trei pahare de vin și m-am făcut mangă.

- Nu-ți face griji, asta o să îți facă durerea să treacă în cel mult o oră.

Îmi întinde o pastilă micuță roz și un pahar cu suc de portocale, apoi scoate din cuptor o farfurie cu piept de pui la grătar și niște cartofi gratinați, iar eu îi mulțumesc de cinci ori înainte să se întoarcă în living și să mă lase să mănânc în liniște. Mâncarea e delicioasă și deja simt că prind puțină vlagă atunci când stomacul nu îmi mai este gol. Mă uit în telefon ca să văd la cât trebuie să mă întâlnesc cu Harry, dar vocea lui Noah mă face să îl scap din mână pe blatul de lemn.

- Cum te simți?

- Ăăăm.. mai bine acum că am luat o pastilă.. vocea îmi e stinsă și nu îmi ridic ochii de la cartofii care mi-au mai rămas.

Mă simt destul de prost după ce am spus aseară, dar pun toate astea pe seama faptului că vorbea băutura din mine și până la urmă toți oamenii spun la beție lucruri pe care nu le cred.

- Uite.. voiam să îmi cer scuze pentru ce ți-am spus aseară și pentru că te-am forțat să stai cu mine..

Cuvintele se aud aproape șoptite, iar când îmi ațintesc privirea asupra lui, Noah râde.