În Căutarea Fericirii

28

A trecut mai bine de o săptămână de când începutul meu de relație cu Hero s-a dus dracului și cred că nu a fost zi în care să nu mă gândesc la el. De fiecare dată când mergeam la atelier apărea și el printr-o minune și nu pleca până nu plecam și eu. A încercat să îmi vorbească de câteva ori, dar niciodată nu a ajuns mai departe de un „bună". Nu îmi era teamă de ce avea să îmi spună și nici de ce puteam să îi spun eu lui, dar eram îngrozită de faptul că ar fi putut sădi în mine îndoială și că până la urmă aș fi cedat și l-aș fi iertat. Știam că era complet greșită toată chestia asta și că faptul că întâlnirile noastre erau din ce în ce mai dese nu mă ajuta deloc. Ajunsesem în punctul în care știam, încă de când mă trezeam, că aveam să mă întâlnesc pe parcursul zilei cu el și dacă trecea prea mult timp până apărea la garaj mă trezeam că mă temeam ca nu cumva să nu apară.

Toată dorința de a-mi lua gândul de la el m-a determinat să muncesc mai mult și mă descurc de minune cu actele și ședințele de la firmă. Chiar am ajuns să vorbesc cu companiile partenere și discutasem cu Derek despre a investi într-un alt domeniu, poate chiar reușind să fondăm o proprie afacere. Însă niciuna dintre astea nu mă ajutau cu adevărat să uit.

E ora nouă când Lucas claxonează în fața scării și după ce îmi iau adidașii în picioare trântesc ușa și mă îndrept spre Fordul lui de care era atât de mândru. După ce mi-a fost alături când o dădusem în bară m-am gândit că ar trebui să dau totuși o șansă prieteniei noastre și bine am făcut, căci ieșirile cu el și Eva mă rupeau complet de realitate. Erau nopți în care nici măcar nu aveam o direcție anume, ci doar mergeam până în pădure și ne pierdeam urmele în adâncul său. Lucas a respectat decizia mea de a-l îndepărta pe Hero și știu că faptul că a asistat la scena aceea e motivul pentru care nu a îndrăznit niciodată să mă întrebe de prietenul său, dar cu toate astea îl simțeam că era curios în legătură cu ceea ce simțeam.

Aerul cald din mașină îmi mângâie fața și, după ce mă dezmeticesc puțin, observ că Eva nu era lângă el.

- Unde e șatena mea preferată, întreb zâmbitoare și mă apropii de spațiul dintre scaune la fel ca un copil.

Lucas îmi face semn să vin în față și, înainte să pornească, îmi schimb locul, ascultătoare.

- Are de lucrat la un proiect pentru engleză care trebuie predat mâine, deci astăzi vom fi doar noi doi, îmi face cu ochiul, iar eu îmi rotesc ochii amuzată.

Știu că Lucas e topit după șatena cu ochii negri care i-a făcut zile fripte vreo lună înainte să accepte să iasă cu el. E atât de drăguță și amuzantă încât chiar și eu m-am îndrăgostit de ea. E firavă, cu forme destul de subtile, dar grația pe care o are eclipsează orice altceva. Când mi-a văzut tatuajul de pe gât a fost atât de impresionată încât s-a rugat de Lucas până a lăsat-o să meargă cu mine și să și-l facă și ea. Era studentă la Management Internațional și mă amuza teribil cum Lucas râdea de ea că era prima din grupa ei, iar ea îi spunea că îi va arunca un bănuț în pălarie când va dansa pe străzi. Erau cuplul meu favorit, după Amber și Derek evident, și iubeam să îmi petrec timpul cu ei.

- Unde mergem? întreb când văd că ieșim deja din Washington.

- Habar n-am, nu m-am gândit la asta.

Nu mă privea și îi citeam pe față stresul.

- Ce e cu tine?

Inițial se preface că nu aude ce îi spun, apoi cotește de pe autostradă și ajungem pe o potecă care duce la un lac înghețat. Oprește motorul și îmi face semn să ieșim în aerul rece al serii. Îl urmez până pe gheața groasă care acoperă lacul și îi fac semn să îmi povestească ce i se întâmplă.