În Căutarea Fericirii

20

- Ești sigură că nu vrei să vin cu tine? mă întreabă pentru a treia oară Harry, iar eu încuviințez din cap că mă simt bine și că nu e nevoie să mă conducă acasă.

N-am avut puterea să mă întorc la apartament dimineață și el era singurul om pe care m-aș fi putut baza că îmi va fi alături. Nu m-a chestionat cu privire la halul în care arătam după ce am plâns tot drumul și îi sunt recunoscătoare că m-a lăsat să stau cu gândurile mele, fără să ceară să vorbim. A tot insistat să mă ducă el la Derek, dar cred că nu e cel mai bun moment să apară acolo.

E deja amiază și mă bucur că am păstrat în mașină câteva produse de machiaj ca să îmi acopăr cearcănele. Nu apuc să intru în casă când Noah deja mă ia la întrebări și mint că am ieșit cu Harry ieri toată ziua și că eram prea obosită să mai conduc până acasă. Încearcă să îmi ia sacoșa din mână să vadă ce e în ea, dar îi fac semn să mă lase în pace, iar el se bosumflă ca un copil.

Petrecem toată ziua în casă și mă simt mult mai bine după ce am râs încontinuu la încercarea lui Derek de a o convinge pe Amber să nu poarte decolteu.

- Dacă vom fi doar noi cine se uită la mine? Nu mai fi paranoic, se rățoiește ea, iar Derek răsuflă exasperat de încăpățânarea iubitei sale.

- La cum îi cunosc pe ai mei sigur vor mai fi invitați pe acolo. Vrei să te rog în genunchi?

- Derek Alexander Wilson, se întoarce Amber cu degetul arătător înspre băiatul brunet, iar Noah începe să râdă în hohote. Mai sunt și alți invitați și nu mi-ai spus? Trebuie să mă aranjez să fiu prezentabilă.

Derek o privește învins și se uită înspre mine și fratele lui, iar când Noah îi face semn, Derek o sărută pe Amber, iar noi aplaudăm. Sunt unul dintre cele mai adorabile cupluri și sunt sigură că și Noah e de acord, chiar dacă nu o recunoaște.

- Tot nu mă răzgândesc, spune Amber râzând și fuge în cameră, iar eu o urmez în speranța că îl voi salva pe Derek de la a se lua la bătaie cu oricine mai vine la cina de diseară.

- Vrei să termini odată? strigă blonda din spatele ușii înainte să o deschidă brusc, iar când mă vede râde și îmi face semn să intru. Scuză-mă, dar mă enervează când face așa.

- Înțeleg. Totuși cred că vă pot ajuta eu, spun și zâmbesc cu subînțeles. Crăciun fericit, strig și o îmbrățișez înainte să îi întind cutia cu rochia galbenă. N-am avut timp să le pun sub brad, dar e mai bine și mai târziu decât niciodată.

- Nu trebuia să.. începe să vorbească, dar propoziția rămâne neterminată când vede materialul galben aprins și își mărește ochii la vederea bustului din pânză trasparentă. Theresa, rochia asta e...

- Știu, râd și îi fac cu ochiul înainte să ies din cameră și să fiu asaltată cu întrebări de Derek și Noah. Tot ce pot să îți spun e că va arăta superb, zâmbesc eu.

Le fac semn să mă lase să trec și mă duc să îmi fac un duș înainte să îmi îmbrac rochia verde, apoi îmi aranjez părul șaten într-un coc lejer și las câteva șuvițe de păr să îmi încadreze fața. Machiajul întunecat al ochilor îi scoate și mai tare în evidență și când apreciez că arăt cât de cât satisfăcător ies din cameră și zâmbesc inocent. Derek își mărește ochii de parcă că a văzut o fantomă și aproape că scuipă apa înapoi în pahar, iar Noah rămâne înghețat în cadrul ușii de la bucătărie și înjură în barbă ceva de nedescifrat.

- Cum arăt? întreb atunci când ușa camerei lui Amber și Derek se deschide și aproape că înjur și eu când Amber face o piruetă.

- Arătați.. sunteți.. se bâlbâie Derek.