Capitolul 15

64 7 0
                                    

   Nimeni nu a știut mult timp dacă Emilia era cu adevărat ok. Timpul i-a dat uitării fiecare întrebare legată de dispariția memoriei ei, din când în când doar câte un nume trecându-i prin minte, dar nu îl putea asocia cu o față. După o perioadă, a renunțat la a-și mai pune întrebări la care nu putea găsi niciun răspuns. A apreciat ajutorul lui Sebastian și susținerea lui, chiar dacă el nu îi putea oferi în totalitate ceea ce ea dorea. Acea poveste adolescentină de dragoste a luat naștere între ei, iar urma sentimentului de singurătate care încă o mai urmărea, a fost ștearsă de el și de iubirea pură pe care i-o purta. 

   Între timp, sentimentele ce o dominau pe ea odată au rămas în casa unde a învățat pentru prima dată ce înseamnă o iubire. De la plecarea ei, Răzvan nu mai era același. S-a închis în el, și-a blocat fiecare sentiment avut vreodată pentru o fată. Îi ajunsese fiecare bucățică ruptă din inima lui din cauza ei. Totuși, o parte din el spera ca acum viața să fie mai bună cu ea și să fie fericită oriunde ar fi fost. O merita, cel mai mult dintre toți. Din când în când se gândea la ea și îi trimitea fiecare bătaie a inimii lui. 

   Și drumurile lor nu s-au mai întâlnit, și ea l-a uitat, și el a continuat să o iubească chiar și fără știrea ei. Speranța lui rămânea vie și își dorea să o vadă acum radioasă și plină de viață, așa cum nu mai fusese niciodată. 

   Unul devenea înghețat de sentimente, altul strălucea datorită lor. Gheață și foc. Au fost opuși de la început și așa au rămas și acum. 


   Iubirea ei pentru Sebastian nu a încetat, dar s-a transformat în cea pe care i-ar purta-o unui prieten. El nu a părăsit-o nici atunci. Emilia a știut de la început că inima ei îi aparținea altcuiva, dar nu a știut cui. Fusese furată cu mult timp în urmă, înainte de a-și pierde memoria, înainte de a fi fericită. O parte din ea nu își dorea să redescopere acel trecut, chiar dacă un strop de curiozitate o împingea. Frica a tras-o înapoi și timpul a făcut-o să uite. Liceul, cea mai schimbătoare perioadă din viața unui om, s-a dovedit a fi la ea cea mai frumoasă, iar ziua absolvirii lui i-a dat acea libertate de a păși în lumea celor mari și de a se descoperi pe sine cu o teamă mai redusă și cu un entuziasm mai mare. Iar vacanța ce o aștepta avea să îi demonstreze ce tărie sălășluia înăuntrul ei, ce putere și ce fel de suflet cald avusese întotdeauna. 

A doua şansăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum