A doua şansă

Capitolul 16

    -Emilia, draga mea, ești gata? Sebastian a sosit!

    -Imediat cobor!

    Și avu dreptate, în cateva secunde, coborând ca o prințesă pe scări, apăru Emilia îmbrăcată în cea mai frumoasa rochie văzută de orice de Sebastian până atunci. Sau așa zicea el pentru a o face pe ea să se simtă specială. Băiatul era îndrăgostit lulea de ea, încă de acum 3 ani de când s-au cunoscut. O sorbea din priviri în fiecare clipă când o vedea, fie că ea știa sau nu. Era în al nouălea cer de când ea a acceptat să fie partenera lui la ultimul lor bal din liceu. Adevărul era că și ea începuse, cu timpul, să îl iubească mai mult decât ca pe un prieten, doar că, nu știa de ce, îi era frică să îi zică, deși nu avea niciun motiv.

    În final, după ce a putut în sfârșit să respire, i-a întins mâna și a ajutat-o să coboare ultimele trepte. Încerca să îi vorbească, dar cuvintele nu voiau să îi iasă pe gura. Atât de minunat de frumusețea ei era.

    -Atunci noi plecam, mama! a spart Emilia toată acea atmosferă stranie ce se instaurase în jurul ei.

    -Să vă distrați! Și ai grijă, draga mea! Nu uita: vreau să fii fericită, a adăugat doamna Dobrev în șoaptă, pentru că numai fiica ei să o audă.

    Emilia a dat din cap aprobator și au plecat spre localul unde avea loc acea petrecere care avea să fie amintită mulți ani de acum înainte. Cum s-au distrat ei în acea noapte, mai rar s-a văzut. O generație cu adevărat unită, care nu a lăsat pe nimeni pe dinafară și care și-au dat silința ca ultima lor noapte împreună să fie atât memorabilă, cât și incendiară.

    La cateva zile după încheierea ultimelor examene ale maturității, acel colectiv puternic legat în care Emilia, deși nu a părut la început, a fost primită cu bucurie, a organizat plecarea într-o adevărată escapadă la mare ca  să își înceapă, cum se cuvine, bine-meritata vacanță înainte ca drumurile lor să se despartă.

    Soare, plajă, mare, distracție. Acestea sunt cuvintele care au descris excursia lor, însă orice plecare are și o parte care o face mai interesantă, fie ea plănuită sau nu.
    În primele zile, se bucurau întreaga zi de plajă, iar seara se duceau prin fiecare parc de distracții pe care îl găseau. Cu o seară înainte să plece, unuia dintre colegii Emiliei, i-a trecut prin minte o idee formidabilă.
    -Dragii mei colegi și prieteni, a început el, aș vrea să nu pierdem această minunată vacanță și în această seară să facem cel mai serios lucru: să mergem în club, ultima parte din micul său discurs, mai mult cântând-o pe un ton foarte ciudat, dar amuzant.
    Emilia a fost puțin sceptică cu această ieșire. Avea un sentiment nu tocmai plăcut în legătură cu ceea ce urma să se întâmple. De obicei când avea astfel de presimțiri, își asculta inima, pentru că de fiecare dată se dovedea că ori avea ceva de pierdut, ori ieșea șifonată emoțional. Însă acum, nu era ca în acele să-ți, acum sentimentul era mai puternic și îi apăsa mai tare sufletul. S-a lăsat totuși influențată de Sebastian care abia aștepta să danseze cu ea și poate - poate îi va fura și un sărut. Acela era un moment la care visa de când s-a ciocnit prima dată de ea pe hol.
    Ajunși acolo, Emilia a început să se simtă rău încă de când a intrat în clădire. Nu putea scăpa de acea senzație și încerca din răsputeri să o ignore, dar nu putea. A arătat, o parte din seară, un zâmbet fals, dar în a doua parte nu mai putea face asta. Se simțea prea obosită și a hotărât să se întoarcă înapoi la pensiune. L-a anunțat pe Sebastian că va pleca, dar el era prea beat ca să o audă măcar. Unii din colegii ei erau la fel de beți sau mai rău, iar alții se sustrăseseră cu puțin timp după ce ajunseseră, așa că cine știe pe unde umblau și ce făceau. Emilia era sigură că nu dorea să știe aceste mici detalii. Și-a luat jacheta de pe canapea și a plecat.
    Din nefericire pentru ea, telefonul ei era pe moarte, iar drumul fiind slab luminat, abia mai deslușea străzile. Mergea suficient de rapid pentru a ajunge în timp util la pensiune și stătea cu ochii în patru la orice mișuna in jurul ei. La acea oră prea înaintată ca să mai fie pe stradă vreo persoană pentru care se găsea o șansă aproape insignifiantă ca să îi sară în ajutor. Cu fiecare pas pe care îl făcea, sentimentul care pusese stăpânire pe ea toată seara se amplifica, iar când o mână s-a așezat de nicăieri pe umărul ei, inima aproape i-a explodat în piept, iar corpul ei tremura din toate încheieturile.
    Fără să își dea seama, a fost încolțită de doi băieți, apăruți de nicăieri. Nu mai avea niciun control asupra corpului ei și credea că va sfârși acolo cine știe în ce ipostază și poate nu va fi găsită niciodată. A început să îi implore să o lase în pace, însă ei râdeau și nu o băgau în seamă. O pipăiau peste tot și fără ca ea să realizeze, s-a trezit cu bluza ruptă. Unul dintre ei, a început să îi sărute pieptul, celălalt o ținea bine, deși ea se zvârcolea și încerca să scape, dar degeaba. A mușcat mâna ce o împiedica să scoată vreun zgomot și a țipat sperând că va fi auzită de cineva și printr-o întâmplare fericită va fi salvată. Țipa și încerca să opună rezistență. Lovea cu mâini și picioare, se gândea că poate îi va lovi într-un loc sensibil și va găsi o oportunitate să fugă. Cumva a reușit, dar după câțiva pași unul dintre ei a apucat-o și a tras-o mai aproape de el. Plângea și implora din nou, dar fără izbândă. Ei "voiau să se joace, iar ea era partenera perfectă".
    Având o mână liberă acum. I-a tras o palmă, dar m-ai rău l-a enervat. Părea că este fără ajutor și acum chiar își pierduse orice speranță că cineva ar putea găsi-o și salva-o. Însă, Într-un mod inexplicabil, cel rănit de ea, era acum rănit și mai tare de altcineva. Țipetele lui deveniseră mai puternice decât ale ei. Cel ce o prinsese a doua oară, a lăsat-o și s-a dus să își ajute prietenul. Aceea a fost șansa perfectă. A început să fugă cât o țineau picioarele fără să se uite înapoi. Era în siguranță sau...
    -Hei, așteaptă! s-a auzit o voce în spatele ei.
     Încremenise din nou și abia dacă o mai țineau picioarele să mai fugă și s-a împiedicat. A început să plângă din nou. Cine putea știi ce i s-ar putea întâmpla acum...
    -Vai de mine! Tremuri toată! Lasă-mă să te ajut! Va fi ok!
    El i-a zâmbit. Și ea i-a zâmbit. El părea să îi de-a liniște. Numai privirea lui o calma. Ceva din el îi dădea un sentiment plin de căldură, ceva din el îi era familiar.