A doua şansă

Capitolul 4

Fiind doar un suflet, a ajuns foarte repede, dar băiatul deja era la ore. Se pare că avea un test la materia la care ea excela. În următoarea clipă, ea a apărut lângă el, uitându-se peste umărul lui la subiecte.

-Nu te speria! Toţi vor crede că eşti nebun. Te voi ajuta la test. Doar ascultă-mă, scrie ce-ţi spun şi nu vorbi! i-a şoptit ea.

El nu a spus nimic şi a ascultat-o. Profesoara îl privea uimită pe Răzvan cum scria fără oprire, nevăzând-o pe fată, care era în spatele lui și îi dicta tot.

Orele au trecut repede şi pauza de masă a venit la fel de rapid. Băiatul, îndrumat de ea, a mers într-un loc retras din curte pentru a putea vorbi.

-De ce m-ai ajutat? a spart el liniştea ce s-a aşternut peste ei.

-Ţi-am spus că sunt aici pentru a fi alături de tine oriunde şi oricând. Asta este misiunea mea. Un an te-ai pricopsit cu mine prin preajmă.

-Un an?! De ce doar un an? Oricum, vreau să-ţi mulţumesc că atunci m-ai salvat, iar acum vei fi mereu lângă mine. Când te vei trezi din comă, îţi voi rămâne dator toată viaţa.

-Mă voi trezi, dar familia mea m-a abandonat în spital. După un an de la acel accident, când sufletul meu se va reîntoarce în corp, o doamnă mă va lua sub custodia ei şi nu voi mai veni aici, i-a explicat spiritul uitându-se melancolic spre cer.

O linişte s-a aşternut între ei. Răzvan s-a simţit trist auzind asta. Ceva din el nu voia să se întâmple asta. Abia acum şi-a dat seama că el chiar ţine la ea, poate ca la o prietenă, poate mai mult. Asta nu ştia, dar ce ştia sigur e că o vrea lângă el de acum înainte. Mintea lui era aşa tulburatăbacum. Nici la restul orelor nu s-ar mai fi dus, dacă ea nu l-ar fi obligat. Începea, totuşi să-i placă ideea că are o fantomă în compania sa. Asta i-a dat o idee în ultima pauză.

După mica lor discuţie, o ploaie a început. Fiind deja o furtună afară, când el se gândea să-şi sperie puţin colegii. Emilia era de acord cu micul lui plan, vroia să le-o platească pentru tot ce îi făcuseră odată.

-Ştiai că eu am puteri magice? i-a spus glumeţul nostru unui coleg.

-Hai, frate! Nu merge asta cu mine, i-a răspuns el râzând.

-Vorbesc serios. Uite! atunci el şi îndreptat mâna spre uşă, iar Emilia a deschis-o. Colegul lui, Mihai, a rămas mut.

-Acum mă crezi? l-a întrebat acesta amuzat de expresia feţei lui.

Mihai nu s-a abţinut şi a început să ţipe prin clasă:

-Răzvan are puteri. Poate mișca lucruri.

Elevii au început imediat să râdă, dar el a urlat din nou:

-Poate să demonstreze. Priviţi!

Răzvan şi-a întins mâna spre ferestre. Emilia trecea repede pe lângă ele, deschizându-le şi închizându-le. Toţi au început să ţipe ca nişte fetiţe. În continuare, ştrengarul nostru şi-a îndreptat mâna spre tablă, iar micul suflet scria un mesaj pe tablă: ‚CE FEŢE AMUZANTE AVEŢI!'. Adolescenţii au ţipat şi mai tare. Cei doi complici râdeau cu lacrimi.

Deodată, el s-a oprit din a mai râde. Chiar dacă ea era acum un suflet fără trup, lui îi părea adorabilă când râdea. Nu ştia de ce a umilit-o înainte, dar ei se pare că nu i-a păsat de asta când l-a salvat. O privea zâmbind. Ea l-a observat şi s-a oprit din râs. I-a zâmbit timid, la rândul ei privindu-l.

Clopoţelul de intrare a sunat întrerupându-le momentul. Răzvan a fugit să şteargă tabla. Nu vroia ca profesorul să vadă sau să ştie despre mica lui glumă.

Ultima oră a fost scurtă în comparaţie cu altele. Ajunşi acasă, băiatul şi-a rezolvat temele cu ajutorul ei. Spre seară, după ce au terminat tot, ştrengarul s-a trântit în pat uitându-se pe tavan. Emilia s-a aşezat lângă el, făcând acelaşi lucru.

Amândoi se gândeau unul la celălalt. El avea aceleaşi gânduri ca la şcoală, iar ea reflecta la faptul că a ajuns să se îndrăgostească de cel care stătea acum lângă ea. ''Un spirit să aibă sentimente? Ce ridicol!'' şi-a spus fata. Nu putea să simtă ceva pentru el, deoarece se va reîntoarce in corpul ei cândva şi nu-l va mai vedea și vor suferi amândoi dacă emoțiile devin puternice. ''Ce relaţie e aceea între un spirit şi un om?'' s-a întrebat din nou sarcastică. Chiar de ar fi împreună, fata nu putea simţi atingerea lui.

Între timp el a adormit, iar Emilia l-a vegheat toată noaptea. Ştia că este obosit după toate aceste veşti primite, ştia că este prea mult pentru el, dar mai ştia că se va acomoda repede cu ideea că are 'o fantomă în companie' . Acum ea era spiritul lui. Nu suna chiar frumos 'spirit' sau 'fantomă', dar era a lui. Asta îi plăcea, acum aparţinea cuiva pentru o perioadă de timp limitată, dar era a lui.