ᴿᵁᴺᴬᵂᴬᵞ|h.h.j

☪ 3 ☪

Jihae facea tot posibilul sa nu se uite in spate sau sa isi intoarca capul in vreun fel. Se uita fix in fata,desi se auzeau sunete de pasi in spatele ei.

Nu era niciun dubiu ca Hwang Hyunjin insusi era cel care se afla in spatele ei,care,intr-un mod stupid,locuia langa ea.

Din momentul in care trecuse pe langa el,mirosul apei sale de colonie persista parca in nasul ei si nu reusea sa scape de el. Nu era ca mirosea urat,doar ca de fiecare data cand isi amintea de el,incerca sa nu se impiedice pe drum drept si sa cada.

Aia nu ar fi deloc o prima impresie buna.

Curand fu nevoita sa o ia la stanga,sa ajunga pe strada pe care locuia. Se opri in fata trecerii de pietoni si se uita in jur. Erau multe masini. Trebuia sa astepte pana se facea verde. Cand se uita in dreapta si in stanga,baiatul nu era acolo.

Ce draci...

Pana cand o umbra cazu pe ea si langa ea,umerii lor aproape atingandu-se. Ei bine,umarul ei atingandu-i bratul ca...era prea inalt. Tinea una din bretelele ghiozdanului intr-o mana. Daca o tinea in cealalta,atunci cei doi s-ar fi atins. Jihae se simti prea calda,deci continua sa se uite in fata.

La dracu',chiar e inalt.

Doar gandul la asta ii provoca fiori pe sirea spinarii. 

Se facu,in sfarsit,verde. Ea fu prima care pasi pe trecerea de pietoni,baiatul fiind din nou in spatele ei cu cativa pasi.

Enervant.

Atunci ea vazu ca ajunse in dreptul noii lui case,dar sunetul pasilor lui nu se mai auzea. A mai facut cativa pasi pana in fata propriei case si se opri in loc.

Isi intoarse rapid privirea iar inima ei se opri. In fata casei lui,statea Hwang Hyunjin,uitandu-se la ea cu un zambet distrat. El simtea ca situatia era bizara iar fata era adorabila,comportandu-se asa.

O data ce privirile lor se intalnira,Jihae insipra adanc,sa se calmeze. Stateau acolo,asa,privindu-se timp de cateva secunde,care parusera ore.

Pana cand isi apuca ghiozdanul mai sanatos si fugi in casa,trantind usa dupa ea. Se rezema de usa,incercand sa nu lesine.

-Unde ai fost,Jihae?se auzi vocea mamei ei din bucatarie.

Fata se aduna de pe jos,luandu-si o expresie neutra.

-La scoala. Am ajutat-o pe diriginta cu niste chestii,raspunse bruneta si intra in bucatarie.

-Ok. Du-te in camera ta si pregateste-ti lectiile,ii zambi femeia si se intoarse la gatit.

-Da,mama.

Niciun ''cum a fost ziua ta?'',niciun ''ti-e foame?'',niciun "cum te siti?".Doar "unde ai fost?","invata". 

Jihae intra in dormitorul ei se se arunca pe pat.

-Mor...,murmura ea.

Isi lua lucrurile necesare si se duse pe balcon,unde avea un coltisor amenajat cu un fotoliu si o masuta de catre parintii ei. Era astfel,probabil,ca sa ii faca in ciuda ca nu putea sa mearga afara ca un adolesctent normal. 

Isi scria tema,pana ce capul ei cazu pe masa,iar fata adormi.

Nu,nu visa la baiatul enervant care o spionase mai devreme. De fapt,era pe o plaja. Statea pe nisip. Si privea marea din fata ei,pana cand simti ceva pe picioarele ei. Isi ridica privirea si era o pisicuta ratacita langa ea. Jihae simti o caldura dubioasa pe care nu o mai simti niciodata pana atunci.

Atunci se trezi,dar nu voia sa isi deschida ochii. Sentimentul de a fugi ii umplu mintea din nou si intr-un final,isi deschise ochii.

Se uita direct la baiat,care statea pe balcon dar pe cealalta parte holbadnu-se la ea si tinand in mana o doza cu ceva lichid in el.

Socata,se ridica. In graba isi lovi genunchiul de masa si se prabusi inapoi pe fotoliu.

-Au..,se smiorcai ea putin,tinandu-se de genunchi.

-Ai grija.

O voce se auzi din directia adolescentului si inca o data,Jihae simti ceva in piept care nu o lasa sa respire.

Brunetul,ce se afla in balconul lui si se uita la ea in pur soc,avea o voce chiar placuta. Linistitoare,ca de husky,dar care suna a ceva ce ea nu mai auzise.. Vocea lui era moale,dar era un sunet pe care buzele lui le scosesera cand rosti acel lucru scurt ce ii facu inima sa bata ca o nebuna.

Fata isi ridica privirea in directia lui.

-De ce ma spionezi?intreba ea si se uita urat la el.

-Si tu ai facut-o ieri,raspunse el simplu.

Boom,2-0 pentru Hwang Hyunjin.

-Ba nu..Doar ma uitam pe geam. Nu te-am vazut. I-am zarit doar pe parintii tai. Tu esti ala care m-a urmarit de la scoala pana aici si cand dormeam,se incruta ea,provocandu-i o grimasa brunetului.

-Dar stii ca eram acolo,ranji Hyunjin. Nu ma uitam la tine. Plec,adauga el.

-Fugi?intreba ea,privindu-l pe baiat cum se aseza pe balustrada balconului.

-Nah,eu doar...,zambi si cobori pe o balustrada care pornea de la balconul lui si ducea pana jos. ..Ies. Prinde,spuse el inainte de a-i arunca fetei doza in sus.

Jihae prinse cu agilitate doza de suc,ca parintii ei sa nu auda si sa intre in camera ei.

-De ce?

Hyunjin isi ridica privirea sa se uite la vecina lui care fugi repede la balustrada,sa vada dupa gardul balconului. Baiatul sari in iarba si se uita in sus.

-Aw,iti era teama ca ma voi rani?zambi el batjocoritor.

Jihae doar isi dadu ochii peste cap.

-Taci dracu'. De ce iesi pe geam?intreba ea,curioasa de ce bogatanul asta fugea de acasa.

-Sunt pedepsit. Nu am voie sa ies. Si ca sa te fac sa zambesti. Pe curand,Ma Jihae!

Hyunjin ii facu cu mana,iar peste cateva secunde,ea auzi un zgomot de motocicleta. Se intinse ca sa poata vedea drumul din fata casei ei. Intr-adevar,observa o motocicleta neagra care porni in josul strazii.

Cum ii stia numele?

Jihae intra in camera ei. Isi lua telefonul. era deja 11 seara... Dormise ceva. Afara..pe balcon...cine stie cat timp o privi baiatul acela?

Fata se uita la doza din mana ei.

O nuanta de roz isi facu aparitia pe obrajii ei palizi,imediat ce se gandi la fata acelui baiat.

-Rahat.

–🌹