ᴿᵁᴺᴬᵂᴬᵞ|h.h.j

☪ 4 ☪

Sunt deja trei saptamani. Trei saptamani in care Jihae era nevoita sa mearga la scoala si sa se intoarca cu Hwang Hyunjin pe urmele ei. De parca nu era de ajuns,baiatul ala se imprietenise cu toti amicii ei. Din moment ce se apropiase de Youngjae si Changbin,cei mai antisociali din gasca,era de asteptat sa ajunga sa se inteleaga si cu ceilalti.

Pentru Ma Jihae,asta insemna un singur lucru:oriunde se ducea,era si el acolo,cu prietenii ei. Chiar se bucura daca un baiat nou se alatura grupului,numai sa nu fi fost Hwang Hyunjin.

In mare parte,o enerveaza cu vorbitul in timp ce ea invata - ar fi fost bine sa nu mai mearga pe balcon. El tot vorbea,iar de cate ori fata se ducea la baie,era intrebata de mama ei daca vorbea cu cineva. Jihae mintea,spunand ca o persoana din casa de langa vorbea la telefon in balcon.

Azi  nu era nimic diferit. Bruneta iesi in terasa pentru o pauza,doar cu o sticla de apa in mana,ca sa admire stelele. Parintii ei deja dormeau,deci se putea bucura de putina liniste si libertate.

Din pacate,nu se astepta ca,pe celalalt balcon,sa fie un baiat cu castile in urechi,dansand,absorbit de muzica ce ii rasuna in timpane. Miscarile lui erau precise si curate. Jihae nu putea sa auda muzica,insa era convinsa ca baiatul nu rata nici macar un beat. Tricoul lui negru era ud de la transpiratie,iar cateva din suvitele lui de par,de asemenea ud,ii intrau in ochi,ceea ce il faceau si mai atragator decat era.

Facu o pirueta si se opri cu privirea fix pe Jihae. Pieptul lui si ridica si cobora rapid. In cateva secunde realiza ca persoana care il privea era chiar Jihae si un zambet ii insenina chipul.

-Buna,Jihae.

Fata se grabi si inchise usa balconului.

-Fa liniste,ii trezesti pe parintii mei,se agita ea,presandu-si degetul aratator pe buze.

Hyunjin isi inclina capul intr-o parte,dar apoi aproba usor si zambetul de mai devreme reaparu.

-O secunda,rosti el si facu ceva ce o lasa pe Jihae confuza si socata in acelasi timp.

Baiatul ajunse in iarba coborand pe teava din dreptul balconului sau,sari gardul ce despartea cele doua curti,si apoi,doar Cel de sus stie cum,se catara pe balconul fetei,insa era dupa balustrada. 

Avea cel mai sarmant zambet pe care Jihae il vazuse pe fata lui - un zambet care o facea sa lesine.

-Ai innebunit!?tipa ea soptit,apropiindu-se de el. Vrei sa te ranesti?Plus ca daca afla ai mei ca esti aici...ce dracu',Hwang Hyunjin!?

Jihae era mai mult decat nervoasa din cauza lui. Incerca din rasputeri sa  nu il impinga;daca o facea,erau mari sansele sa:

a)il omoare 

sau

b)isi trezeasca parintii;

reusea sa decida ce era mai rau..

-Ai zis sa fac liniste. Daca sunt mai aproape de tine,pot sopti,si evident,fac mai putin zgomot asa,spuse el incet,uitandu-se la ea ca si cum descoperise ceva util planetei,ca si ciocolata care nu se mai termina sau dormitoarele ce se curata singure.

Jihae simti ca incepu sa se incalzeasca cand realiza cat de aproape era adolescentul de ea. Simti cum obrajii ei prindeau o tenta de roz,pe cat se uita mai mult la fata lui. De data asta,el era chiar in fata ei,nu la doi metri distanta.

Hyunjin,de asemenea,observase cat de aproape era de ea. Si pentru un motiv sau altul,uitase sa respire pentru un moment. Daca isi misca fata doar un pic...

Se opri totusi din a se gandi la lucruri din alea si isi scutura capul.

-Ai de gand sa ma lasi inautru sau o sa trebuiasca sa merg inapoi pe balconul meu si sa tip?

Jihae isi dadu ochii peste cap si ii facu loc sa treaca in balconul ei.

-Dar sa faci liniste. Si o sa stai doar aici. Totusi,de ce esti acasa? De obicei la ora asta fugi,o intrebare ii scapa printre buze fara sa isi dea seama.

-Azi nu am vrut sa merg,chicoti baiatul usor si se rezema de peretele casei. Preferam sa stau cu tine.

Acum Jihae vazu ca Hyunjin arata obosit si putin melancolic. Se aseza langa el si ii inmana sticla cu apa.

-Ar trebui sa ma simt flatata?A sunat destul de patetic,pufni ea ironica.

-Ar trebui sa te simti macar putin fericita,rase Hyunjin.

Nu era prima data cand il auzea razand,dar de fiecare data cand se intampla,Jihae se minuna cat de melodios suna. Brunetul lua o gura de apa si puse sticla intre el si Jihae,insa ea decise sa o ia.

A fost o secunda sau doua in care degetele lor s-au atins,timp in care parca un val de electricitate trecu prin fiecare din ei. Jihae isi retrase rapid mana,la fel si Hyunjin.

O liniste jenanta se lasa. Amandoi aveau acum privirile atintite asupra casei lui Hyunjin,care parea rece. Jihae se gandea ca asa arata si casa ei,vazuta din partea baiatului.

-De ce nu iesi niciodata din casa?intreba Hyunjin de nicaieri.

Fata vazu cu coltul ochiului ca Hyunjin isi intoarse capul pentru a o putea privi. Ea prefera sa se uite in fata.

-Nu pot,ridica ea din umeri,lasandu-l pe baiat si mai confuz.

-De ce?

-Nu am voie sa ies. Tot ce pot face e sa invat,ofta ea si ii zambi usor baiatului. M-am obisnuit.

Hyunjin era confuz;Jihae era atat de calma spunand asta. Cand el...ura cand parintii lui il inchideau in camera. Isi ura din tot sufletul asa-zisul tata.

Hyunjin sari in picioare si ii intinse mana fetei,care acum se uita la el cu o expresie incurcata.

O privi fix in ochi.

-Fugi cu mine.

–🌹

ATI ASCULTAT SIDE EFFECTS?

SUNA ATAT DE BINE,SFINTE RAHAT

SI EI TOTI ARATA S U P E R B

+ TEORIILE

MY HEAD HURTS