ᴿᵁᴺᴬᵂᴬᵞ|h.h.j

☪ 24 ☪

O doamna in varsta il lasa pe Changbin sa intre in cladire. Odata ce iesi din lift,fugi direct la usa apartamentului in care Jisung traia cu parintii lui si incepu sa bata insistent la usa. Nimeni nu raspunse,decat dupa vreo cinci minute.

In spatele usii nu era doamna Han,ci Jisung insusi. Fata lui era palida,transpirata iar ochii lui sclipeau,obrajii ii erau rosii. Pe scurt,arata de parca mai avea putin si pica din picioare.

-Sungie...,ofta Changbin cand cel cu parul mov incercase sa inchida usa;brunetul apuca marginea ei cu mana ranita. Inceteaza,esti al naibii de bolnav,lasa-ma sa intru. Unde ii mama ta? 

Cel mai mic arata de parca avea sa lesine,motiv pentru care Changbin il apuca de umeri.

-La lucru...

-Pune-te in pat,ii ordona brunetul.

Changbin era in bucatarie,pregatindu-i o supa baiatului care ascultase si se duse in pat. Odata ce terminase,se indrepta spre dormitorul celui mai mic. Lasa bolul pe birou si se duse in baie,intorcandu-se cu un prosop imbibat cu apa rece.

Jisung avea ochii inchisi si respira greu. Brunetul respira adanc inainte sa se apropie de patul celui mic. Plasa bolul cu supa pe noptiera,iar prosopul fu asezat pe fruntea baiatului bolnav. Odata ce simti raceala,Jisung isi deschise imediat ochii si cauta fata lui Changbin.

-Trebuie sa te odihnesti,ofta brunetul.

-Binnie-hyung?murmura Jisung de sub pilota. Ma urasti pentru ca te-am sarutat atunci?

Brunetul doar dezaproba din cap si zambi.

-Cum sa te urasc?Esti doar confuz. Si mie mi se intampla. Ce ma deranjeaza defapt e ca ai fugit cand ploua si te-ai racit.

Jisung isi scoase una din maini de sub pilota si ii apuca incheietura celui mai mare.

-Nu sunt confuz...Chiar te plac,hyung,se incrunte Jisung si se ridica,usor nervos.

-Esti bolnav,copile,rosti Changbin ignorandu-l si il impinse inapoi in pat. Trebuie sa mananci,adauga el si incepu sa il hraneasca pe Jisung cu supa. Iti aduc imediat pastilele.

-Urasc medicamentele...doar stai cu mine,te rog.

Cel mic il apuca din nou pe Changbin de incheietura,sustinandu-se intr-un cot. Brunetul era acum aplecat asupra lui. Cel cu parul mov il privi pe celalalt in ochi. Obrajii lui nu ardeau numai din cauza febrei acum. Brunetul abia respira,analizandu-i fata,simtind o dorinta nebuneasca sa-l sarute pe Jisung.

-Lasa-ma sa te sarut,sopti cel mic,fara sa se miste,doar asteptand o reactie.

-Esti racit,Jisung,dezaproba din cap Changbin inca o data;totusi,nearatand vreun semn ca ar vrea sa se retraga.

Cel racit inca continua sa se holbeze la fata brunetului. Ochii lui ajunsesera la buzele celui mai mare. La fel se intampla si cu Changbin,care stia deja cum aratau buzele lui Jisung. Stia ca aratau ca o inima cand baiatul zambea si ca cea de jos era mai plina.

-Doar unul scurt,continua Jisung sa implore,constient ca Changbin avea sa cedeze la un moment dat.

Dar in momentul in care brunetul parea ca cedase,usa camerei se deschise larg,facandu-l pe Changbin sa se indrepte atat de brusc incat aproape isi pierduse echilibrul iar Jisung isi trase rapid mana pe care se sprijinea,cazand pe perna. Amandoi si-au intreptat privirile in directia usii iar mama celui mic isi facu aparitia.

-Mama!De ce nu esti la munca?intreba Jisung,socat.

-Am uitat niste documente,raspunse femeia pe fuga. Oh,Binnie,ai venit?Dragut din partea ta!Ai putea sa stai mai mult?Raman si in tura de noapte...

-Pot ramane,aproba Changbin cu un zambet mic. Numai sa imi anunt parintii,adauga el,simtind cum Jisung ii gasise mana prin pilota si i-o strangea bucuros;se abtinea sa nu roseasca.

-Multumesc,Changbinnie. Aveti grija,baieti!rosti femeia inainte sa plece inapoi la locul ei de munca.

-Deci...Ramai?intreba Jisung cu o sclipire copilareasca in ochi.

* * *

Changbin purta unul din flanelele gri ale lui Jisung cand se intoarse de la baie. Cel mic era intins pe spate,cu ochii inchisi,pieptul lui ridicandu-se si lasandu-se usor. Dormea. Brunetul zambi usor cand ii privi fata.

Voia doar sa ii ureze „noapte buna",apoi sa mearga sa doarma pe canapeaua din sufagerie. Se lasa la nivelul lui si ii mangaie usor obrazul.

-Dormi aici,murmura Jisung si ii apuca usor mana.

-Nu pot,refuza brunetul iar si se ridica,insa Jisung il trase de mana,acesta cazand peste cel cu parul mov. O sa ma racesc si eu,ofta el.

-O sa am eu grija de tine,sopti racitul si zambi usor.

Changbin ii zambi drept raspuns si isi trecu mana prin parul nu-chiar-proaspat-colorat mov al celuilalt. Jisung se trase mai aproape de brunet si il privi in ochi.

-Chiar te plac,Seo Changbin.

-Culca-te.

Jisung se trase si mai aproape de el,acum nasurile lor atingandu-se.

-Lasa-ma sa te sarut,repeta el ce ii ceru in urma cu cateva ore.

-Fa-o.

Jisung auzi in sfarsit ceea ce voia sa auda. Nu statu mult pe ganduri pana sa isi puna mana pe ceafa celuilalt,tragandu-l intr-un sarut scurt si inocet.

-Acum dormi,Sungie.

-Suntem "o chestie" acum?se auzi vocea infundata a lui Jisung care avea fruntea ascunsa in crapatura gatului lui Changbin.

-Nu stiu. Vrei sa fim "o chestie"?chicoti cel mare.

-Vreau. Vreau si sa te sarut si sa te iubesc pana te saturi de mine. 

-Esti de necrezut,Jisung-ah.

-Si tu esti al meu,Changbin-ah.

–🌹