ᴿᵁᴺᴬᵂᴬᵞ|h.h.j

☪ 15 ☪

-...Deci in mare,i-ai spus lui Hyunjin sa mearga la Jihae in seara asta?intreba Changbin;se putea auzea prin telefon ca nu intelegea motivul.

-Cam asa. In cateva ore,vom avea inca un cuplu in gasca. Multumeste-mi mai tarziu,rase Min si lua inca un pahar cu cafea de pe tejghea,tinandu-si telefonul presat de ureche cu un umar.

-Unde esti acum?

-Sunt la Starbucks. De ce?

-Ma sperii,te comporti ciudat.

-Sunt bine,Binnie. Doar imi beau cafeaua si scriu,ca de fiecare data.

-Ok,cum zici. Min..

-Da?

-Sa nu faci nimic stupid,bine?

-Da,dragul meu Changbin. Nu o sa fac nimic stupid.

Dupa ce apelul se incheie,fata se uita la ecranul laptopului si ofta. Isi pocni oasele incercand sa se trezeasca,apoi reveni la a scrie un cuvand dupa altul. Era atat de absorbita de munca ei,incat nu observa ca cineva se uita la ea prin geam. 

Adora sa stea langa geam si sa scrie. Era ceea ce o tinea normala in lumea asta anormala. Usa se deschise si un tip se aseza pe scaunul din fata ei.

-M-ai ignorat in ultimul timp,Min.

Ea isi ridica privirea,dand de a baiatului.

-Va fi mai usor daca te ignor,rosti ea calma si isi inchise laptopul si il baga in geanta,actiuni pe care baiatul le scana cu atentie.

-De ce faci asta?intreba el;nu era nervos,ci din vocea lui reiesea durere.

-Asculta,Kim Seungmin. Va fi mai usor daca doar o sa te ignor. Deci nu face totul mai greu,ok? Sunt satula. Sunt atat de satula,incat nici nu ma pot uita la tine. Doar...lasa-ma in pace.

Fata se ridica,isi arunca ghiozdanul pe spate,si cu acele cuvinte,pleca.

–🌹

poate acum nu are sens ce face Min,dar veti vedea mai incolo de ce se comporta asa