ᴿᵁᴺᴬᵂᴬᵞ|h.h.j

☪ 7 ☪

Hyunjin se tinu de cuvant:chiar o asteptase. Cand Jihae se daduse perdeaua la o parte,zari baiatul stand pe balustrada balconului,cu castile in urechi si cu o doza de suc in mana. Era indreptat spre camera lui,deci nu o putea vedea.

Jihae era in fata unei mari dileme. Da sau nu?

Nu era sigura ca era in regula sa iasa cu baiatul ala. Voia sa se bucure de viata,chiar voia,dar consecintele?....

Isi indrepta privirea catre ceasul de pe perete si inghiti in sec. Apoi,intr-o fractiune de secunda,decise. 

Statu deja prea mult inchisa. Nu putea sa se comporte de parca era ceva normal ce se intampla. 

Isi schimba rapid hainele si iesi in balcon.

-Ai venit,se auzi vocea lui Hyunjin de pe celalat balcon,care zambea mai larg ca niciodata. Te voi astepta in fata casei tale,mai spuse si sari jos.

Evident,ea nu avea de gand sa riste,asa ca deschise usa camerei ei cat de incet putu si scoase capul pe hol. Liniste. Isi tinu respiratia si merse pe varfuri pana la scari pe care le cobori cu grija.

Simtea ca urma sa lesine,nu mai facuse asta pana acum. Bineinteles,voia sa o faca,dar era prea speriata.

Deschise usa si facu cativa pasi pe aleea din fata casei. Se uita in jur si respira adanc. Reusise sa se furiseze afara fara sa fie prinsa. Zambi larg cand se uita de-al lungul strazii linistite. Radia de fericire doar pentru simplul fapt ca era afara.

O mana ii ajunse pe umar,care o facu sa inghete. Credea ca e vreunul din parintii ei,insa era doar Hyunjin zambind,mici cute formandu-se in dreptul ochilor sai.

-Bun venit afara,Ma Jihae!se amuza el pe seama fetei care zambea ca o prostuta,uitandu-se in jur. Poftim!spuse el plasand o casca pe capul ei. Asa nu te vei rani.

Niste fiori ii traversara spinarea fetei in momentul in care degetele lungi ale brunetului facura contact cu gatul ei.

-Mergem,domnita?intreba el sarmant,aratand spre o motocicleta neagra,ce parea scumpa,dar care se potrivea delicatetei si elegantei baiatului.

Hyunjin se aseza pe motocicleta apoi batu usor cu mana locul din spatele lui,semnalandu-i fetei sa se aseze. Jihae se urca in spate iar mainile ei fusera imediat ghidate catre talia brunetului.

-Tine-te de mine. Poti sa te tii cat de tare simti ca e nevoia,fara griji,spuse el aruncandu-i un zambet mic peste umar si in secunda doi porni motorul.

Imediat ce Hyunjin intrase pe sosea,Jihae isi incolaci bratele in jurul baiatului si isi puse capul pe spatele lui. Nu mai fusese niciodata pe o motocicleta,deci era ceva normal sa ii fie frica.

Hyunjin inghiti in sec cand simti cat de aproape era fata de el,dar se concentra pe drum. Trebuia sa iasa bine ''rapirea'' fetei lui. Fata lui... Lui Hyunjin ii era frica sa spuna ceva,dar chiar se simtea atasat de fata lui.

Trezindu-se ca o priveste...Vrand sa ii auda vocea...Fata asta il innebunea doar prin simplul fapt ca exista.

Drumul era aproape gol. Doar din cand in cand mai trecea cate o masina pe langa ei. Curand a parcat motocicleta langa un rau. Cobori de pe ea si se intoarse spre Jihae,care inca statea pe ea. El isi dadu jos casca si apoi se indrepta spre bruneta,sa i-o dea si ei.

Acesta zambi cand ii descoperi fata si ii dadu parul la o parte. Jihae simti cum i se facu pielea de gaina. Se uita in sus la Hyunjin si fu din nou captivata de ochii lui. Brunetul ii muta o suvita de par dupa ureche si afisa un zambet dulce.

-Esti fericita acum?intreba el,incercand sa isi dea seama ce se petrecea in capul ei.

-Da,raspunse ea hotarata,''atacandu-l'' pe baiat cu un zambet.

-Sa mergem,nu am terminat,rase brunetul si ii intinse mana.

Jihae se uita usor indecisa la el,dar totusi o apuca si se dadu jos de pe motocicleta. Baiatul ii dadu drumul la mana si porni spre zona cu iarba,cu adolescenta pe urmele lui.

-Cand a fost ultima data in care ai iesit?rupse el tacerea,odata ce se asezara pe pamant;aveau o priveliste superba asupra orasului.

-Cand aveam noua ani,ofta ea,refuzand sa-l priveasca.

-Drace,aia a fost acum aproape zece ani. Dar..de ce nu ai incercat niciodata sa iesi fara sa le zici alor tai?continua Hyunjin cu interogatoriul,fara sa isi mute privirea de pe Jihae.

-Am incercat de multe ori,dar m-am saturat. Trebuia sa le zic unde,cu cine si pana cand aveam sa fiu plecata. Era obositor de-a dreptul.

Se scutura usor cand realiza ca Hyunjin era cu ochii pe ea si ii analiza fiecare trasatura. Se chinuia sa gaseasca un punct in departare la care sa se uite,fara sa devina agitata. Vazu totusi cu coltul ochiului ca baiatul se apropie mai mult de ea.

-Ce ai zice sa iesim cu ceilalti data viitoare?Nu trebuie sa fie maine,dar ca idee..Ai putea sa iti petreci timpul si cu ei.

-Suna bine dar...va mai fi o data viitoare?isi musca Jihae buza.

-Doar daca vrei,nu te fortez. Vrei sa iesi cu mine?intreba el si isi apropie fata de a ei,asteptand un raspuns.

-Vreau,spuse ea intr-un final,dupa un moment de liniste.

Ecoul chicotului lui Hyunjin se auzi din toate partile. Jihae se napusti si ii acoperi gura cu mana,fapt care ii soca pe amandoi. Ea se retrase rapid si se uita in partea opusa baiatului,iar el facu la fel.

-Ma bucur ca vei iesi cu mine,spuse Hyunjin si se intinse pe iarba. Meriti sa te bucuri de viata.

-Hyunjin?

-Hm?

-Vrei sa te culci?

-Mm,poate. De ce?

-Trebuie sa ma duci acasa.

–🌹

cartea asta are literalmente 2 cititori

ma va opri asta din a scrie?

neah :))