toți
suntem speranțe mici
mici,
copii de neșansă,
ce se pierd știind că
vor fi uitați toți
fără să vrea
când ei singuri se vor
îngropa.și vom rămâne așa toată viața
cred.dar eu încă aștept
acel 19,
un majorat de speranță
mai mare decât vârsta,
un majorat în care
să pot
să-mi atârn aripile în jurul gâtului
să-mi pictez venusul
în morfină
și să-mi sugrum (ne)fericirea.
CITEȘTI
refulări în ocean
Poetrypatetic, poetic, persiflând nemurirea. infinit. în care poezia iese din urâțenia umană fără să vrea.