refulări în ocean

meditație la marginea patului

stăteam
pe marginea patului
și mă gândeam
la cenușă
la praf
la clor
la univers.

mă gândeam la infinitate.
la ciclul infinitului, de fapt.

am luat atunci timpul în mâini
și am rupt un băț din el;
un ciob.
o scânteie.
o frântură.
cu el, am început să scriu.
am scris toată viața
în bolta craniului meu
zgâriindu-mi cutia craniană
cu simboluri
și desene
litere
hieroglifice
și cam toate lucrurile
de care ar trebui să te ferești
le-am spus.
am spus adevăruri
am spus minciuni.
am vorbit despre durere și
slăbiciune.
despre moartea prin viață.
despre sfârșit.

poate de asta mă doare capul
când stau
la marginea patului
și meditez.