refulări în ocean

se-nvârte vântul cu mine

a te întinde pe haos
( un, doi, trei,
un, doi, trei
– pieire – )
nu-i atât de simplu
pe cât pare.

nu e simplu
să vrei să duci
stele, de mână, acasă.
nu e simplu
să vrei să pleci
cât mai departe
de tine
și de valea sufletului
tău.
nu e simplu
să stingi
întunericul.
e mai simplu, cred, mai frumos
să-mi fii distrugere, vântule.
e mai simplu
să mă iei tu de mână
să mă stingi tu pe mine
și să mă faci, peste toate, haos.
căci doar tu te învârți
doar tu te joci cu mine de când știi
ce dezastru am devenit,
sau poate am fost mereu,
și doar ție
nu ți-e frică
de faptul că tot ce ating mâinile mele blestemate
se preface-n țărână.

dar nu pot lăsa totul să fie simplu.
deși ar fi frumos.
deși ar fi natural.
nu vreau să-mi sparg cometele.
nu încă.