refulări în ocean

copil de clipe

mi se arată în fața ochilor,
plutind,
ideea de speranță.
o ating, cred, încerc.
universul e ceață.
universul e gheață.

am nonculorile.
dintotdeauna.
nonculorile sunt culoarea mea.

mi-am pus inima pe băț.
am ascultat organul ăla mare și cleios
cum pompează.
l-am ascultat.
m-au trecut fiorii când l-am privit.
inima n-are formă de inimă.
inima are formă de tine.

mi-am imaginat că mușc.
carnea era ca de stridie.
arterele mi s-au spart între dinți.
sângele a avut gust de vată de zahăr.

mă mir să fiu eu – sau tu,
așa dulce.

poate negrul e dulce.
poate albul e dulce.
poate trăirea, în sine, e dulce.

n-am de unde ști.
eu sunt doar un copil cu inima devorată
(căzută – necăzătoare ca o stea
în unu doi trei patru cinci
acum știu să număr).