refulări în ocean

m-ai rugat să respir

m-ai rugat să respir.
m-ai rugat să încerc.
mi-ai rugat inima
să bată.
ai udat-o cu lacrimi
și ai avut grijă
să înflorească.

dar eu...
eu ți-am spus că nici măcar nu sunt
planetă.
prea mică pentru a fi astru.
prea mică pentru a fi ceva.
sunt doar pluto.
sunt doar negru.
sunt doar un punct.

m-ai ucis când mi-ai spus,
la fel ca peter van houten și ca zeus,
că durerea se cere trăită.
m-ai ucis când mi-ai cerut
să-mi las ficatul să-mi fie smuls
zi de zi de zi, ca prometeu.

tu habar n-aveai
că am învățat demult să respir hidrogen,
și că sângele meu pe mâinile mele deja nu mai contează.
credeai că încă mă doare.

habar nu aveai că
în locul unde ar fi trebuit să-mi fie inima
e demult doar
gol.