stăteam în pat, știi,
ca un cadavru normal
de vise
într-un pat normal
cu nisip și alge și alte alea sub saltea
și am inspirat, deodată, praf.
mi s-au umplut plămânii de
praf.
am început să scriu cu el.
să zgârii cerul organelor mele interne.
să încerc să privesc
soarele.
după câțiva ani, am observat că nu era praf.
în mine nu era praf, nu, nu.
într-o speranță îngropată nu poate praf.
cenușa de pe degetele mele era
parte din ruinele
propriilor mele
gânduri.
CITEȘTI
refulări în ocean
Poetrypatetic, poetic, persiflând nemurirea. infinit. în care poezia iese din urâțenia umană fără să vrea.
