refulări în ocean

simplitatea din sânge

vreau să mă-mbrac într-o poezie simplă, simplă,
simplă cât o silabă
să mă-nvăluie vorba și vreau
să-mi pot scoate sufletul de la
frigider
să pot debloca ușa
odată
că parcă mi s-a făcut ușor frig.

așa mi-ai spus când ne-am îndrăgostit, că e frumos să ai speranță.

și eu am înlocuit alt cuvânt cu
mereul tău
și te-am înlocuit pe tine
cu un saturn țesut din raze de jupiter.
dar tu nu ai știut cum să arunci ancora,
și ai zburat,
pictându-te în simplitate
tot ca a mea
dar parcă mirosind a metal
a cloroform
și-a ceva sânge.

poezia noastră a rămas venusul, în cazul ăsta.
voi continua mereu să cred că te vei întoarce.
că te vei identifica cu mine.