refulări în ocean

stai.

stai.
gândește-te puțin.
doar puțin.
nu prea mult, te rog, nu
doar cât să contemplezi
acest pseudo-poem.
de fapt, nu prea contează cât te gândești.
contează doar să-ți întinezi mintea.

stai.
gândește.
respiră.
ce înseamnă?
acest semn de întrebare, ce înseamnă?
ha?
simte întrebarea
împungându-te între coaste
înjunghiindu-te între coaste
și gândește atât de puțin
– sau atât de mult –
încât s-o poți vedea.
încât să-ți curgă pseudo-sânge
pe pseudo-mâinile
cu care ai înjunghiat
universul.
pe pseudo-degetele
pe care le-ai rupt
înfigându-le în scoarța copacilor.
(dacă nu sunt, deja, pseudo-scoarță
până acum.
tu să-mi spui.)

deci, eu ți-am dat o clipă.
tu? mi-ai dat sângele.
precum știu să scriu, l-am făcut mai frumos.
acum fiecare silabă înseamnă altceva.
sângele?
e vidul.
tu?
pseudo-sângele.

întreabă-te. ascultă-te.
spune-mi sincer.
ești mai mult?