Wait! (Andy Biersack -FanFiction)

Capitolul 3.

Inainte sa incep vreau sa-i mai multumesc inca odata @DanielaAndreeaPreda pentru uimitoarea coperta.

-Peste o saptamana-

Astazi, 20 iunie, incepe oficial vara. A trecut fix o saptamana de cand sunt blocata aici.

Iar, cum sunt singura acasa, mama si Dylan fiind plecati cu afaceri, iar Roxy nici de o luna  nu a venit aici si deja si-a facut prieten, voi putea face tot ce vreau. Adica sa stau sa lenevesc gandindu-ma la El.

Uneori ma intreb daca el chiar exista, sau a fost doar un vis, si ca bandana am primit-o de la mama...

Insa eu prefer sa fie asa cum imi amintesc eu.

Ma uit pentru o secunda inspre telefonul ce zacea langa mine pe canapea.

"Am un apel pierdut?" ma intreb privind ecranul telefonului si numarul misterios intiparit pe ecran.

Iau telefonul cu grija de pe canapea si apas pe numarul necunoscut, apeland-l. Dupa o incercare esuata numarul ma suna inapoi. Inghit in sec si raspund sfioasa.

"Alo?" un mic raset se aude pe cealalta parte.

"Sa nu-mi spui ca nu sti cine sunt!" spune persoana respectiva.

Dupa cateva momente de gandire, tot nu stiu cine este.

"Alex?" intreb, dand un nume la nimereala.

"Andy."  ma corecteaza el, totnul voci sale fiind putin nervos. "Ai timp liber azi?" intreaba curios.

"Scuze, insa acum nu prea am timp. Poate alta data. Oricum nu esti obligat sa stai cu mine." zic privind spre reclama la sampon de la televizor.

"Hei! De unde ai scos-o si pe asta?! Vreau doar sa te cunosc. Ti-am spus mi-ar placea sa fim prieteni." chicotesc si pentru o secunda imi aduc aminte ca degeaba incerc sa ii explic ca eu nu vreau sa am de-a face cu el sau cu orice are de-a face cu aceasta tara.

"Uite... Andy, eu vreau sa stau singura. Nu sunt genul care sa iasa afara. Poate alta data." rostesc aceste cuvinte si inchid apelul. Sterg numarul sau din telefon dupa arucand telefonul printre pernutele canapelei.

Inchid televizorul si ma duc la mine in camera. Cum intru in ea gandul imi zbura la locul de care mi-a zis Dylan ieri. Ca acolo m-as putea relaxa. Ma fatai putin prin camera, in cele din urma decizandu-ma sa merg acolo. Ma îmbrac repede cu o lenjerie de corp neagra, simpla, o pereche de colanti negri si un pulover gri, cu maneci lungi, care imi ajunge pana dupa fund.

Ma incalt cu o pereche de Converse negri, indes in ghiozdanasul meu, niste caiete, cateva pixuri colorate si gata. Biletelul cu adresa unde era asa zisa biblioteca era lipit de manualul de istorie pentru clasa a 11-a. Il iau si citesc adresa.

"Unde dracu' vine locul asta?" adresa imi era complet necunoscuta.

Defapt toata America imi este necunoscuta. Acum 10 ani eu am locuit aici, insa mama a decis sa ne mutam in Anglia ca sa nu mai poarte povara cu "tata".

Oftez si parasesc casa. Macar trebuie sa incerc sa gasesc adresa. Nu poate fi imposibil.

Ajung in fata portilor imense ce ma desparteau de drumul pustiu. Ma uit putin uimita vazand baiatul imbracat pana in gat cu negru, ce statea sprijinit de o masina neagra sport, privirea sa este atintinta spre tufele de trandafiri din fata casei.

"Andy?" isi ridica brusc capul din pamant spre mine.

"Deci pana la urma m-ai mintit?" se apropie de mine cu pasi micuti singurul lucru care ne despartea fiind imensa poarta.