Wait! (Andy Biersack -FanFiction)

Capitolul 10.

-Peste o săptămână-

Imi intredeschid cu greu ochii,inca fiind prinsa in vraja somnului.Aseara am stat pana tarziu ca sa termin cartea ce am luat-o acum aproximativ doua luni de la biblioteca.Întâmplările pe care le-am avut cu domnul Biersack mi-au ocupat tot timpul.Sincer ma bucur intr-un fel ca de azi in doua saptamani incepe scoala.

"Carter."se aude glasul mamei,care ma striga pentru a nu stiu cata oara.

Scot o mana de sub paturi si apuc usor telefonul de pe noptiera.Ma ridic usor, sprijinindu-ma pe coate,parul cazandu-mi tot peste fata.Deschid telefonul si privesc spre ecran.Vedeam destul de intetosat,ploapele findu-mi aproape lipite de lacrimile intarite ce nu au apucat sa-mi paraseasca ochii.Urasc faptul ca atunci cand dorm lacrimi mi se sgurg intamplator din ochi.

Cu greu dezlusesc ora indicata de telefon,ramanand muta cand vad pe ecran ceasul ce indica aproape ora sase.Asta este un nou record,am lenevit mai mult de 15 ore.Brusc imi amintesc ca mai devreme ma strigase mama,sar ca trasnita din pat,aruncand telefonul la nimereala in urma mea,sperand sa fi aterizat pe pat.Cum inca simteam durerea provocata de la glezna mea sucita nu pare puteam alerga prea repede.Insa stiu un lucru,nu conteaza ca ma doare sau nu piciorul,atunci cand mama ma striga de mai mult de doua ori ceva rau se intampla.

Cobor cat de repede pot multitudinea de scari,indreptandu-ma spre sufragerie.Intru in imensa camera,privind spre canapeaua din mijlocul incaperii si la persoanele ce stateau si discutau pe ea.O observ pe mama cum le explica ceva si pe Roxy cum se holba la asa zisi nostrii musafiri.Fac stanga inprejur si incerc sa parasesc camera ne voind sa iau parte la conversatia lor insa ceva ma oprise .

"Carter,hai vino aici." vocea pitigaiata a lui Roxy umple camera,atragand toata atentia spre mine.

Inghit zgomotos in sec,strang tare din pumni si ma indrept cu pasi micuti si tarsaiti spre canapea,punandu-ma in fata celor ce stateau pe ea..Priveam rușinata in podea spre sosetele mele cu Hello Kitty.Un raset zgomotos se aude din partea blondei ce statea langa verisoara mea.

Ma uit la ea pe sub sprancene,privind prin betonul ce mi se asternu pe ochi,spre Juliet si la iubitul ei ce o tinea strans in brate si o musca din cand in cand de urechea stanga.Zâmbesc usor fals dorindu-mi sa nu fi vazut asta.

Cel mai rau ma deranjează ca subconstientul meu imi striga intr-una ca nu trebuie sa renunt la acea veche pasiune ce o aveam pentru Andy la varsta de 13 ani.Pe cand eram mai mica aveam o pasiune pentru el deoarece simteam ca ma intelege,insa odata ce lam cunoscut mi-am dat seama ca el nu este la fel cum il credeam.Este la fel ca noi toti o persoana normala,si cred ca asta e motivul pentru care mi-l doresc ca prieten..

"Imi plac pijamalele tale." o voce usor necunoscuta rasuna in incapere.

Imu ridic privirea si o observ pe iubita lui Jinxx,Sammi.Zambesc spre ea,incercand sa alung rusinea pe care pijamaua mea ,formata din niste boxeri cu Batman, si un maeu pana la jumatatea stomacului cu Pikachu si niste sosete pana la genunchi cu Hello Kitty.Zambesc incontinu la cei 6 dorindu-mi sa ma lase sa plec la mine in camera.

"Deci."incepe Jinxx rupand linistea."Cum Dylan e plecat,si cum Roxy si Carter nu prea au ce face." spune aratand spre noi,oferindu-mi un mic zambet.

In prima zi cand iam cunoscut pe baieti,Jinxx si Ashley au fost enorm de draguti cu mine,nici nu pot explica cat de mare este diferenta dinte ei cand sunt pe scena si atunci cand sunt oarecum normali.

"Ne intrebam,daca vor sa vina cu noi sa asiste la concert."continua Jinxx.

Roxy sare de pe canapea si zice un "da" zbierat ce ii sperie pe toti.Baietii si iubitele lor incep sa rada,insa eu ma certam cu mama prin priviri rugand-o sa inventeze o scuza cu care sa pot ramane acasa,insa stiu ca nu ar face-o .