Wait! (Andy Biersack -FanFiction)

Capitolul 6.

-Acasa-

Intram pe usa unde 3 perechi de ochi ma privesc oarecum ingrijorate.Dupa scuzele tipice ale mamei ca ii pare rau si restu si sa ne impacam imi iau ramas bun de la slvatorul meu multumindu-i inca odata pentru tot ,si ma duc la mine incamera.

Intru in ea si privesc spre persoana ce statea in fund pe patul meu privind podeaua.

"Andy ce cauti si tu aici?"il intreb inchizand usa ca sa nu fac zgomot.

Acesta se ridica de jos si se indreapta usor spre mine ma priveste pentru cateva secunde in ochi dupa mainile sale cuprinzandu-mi fata si oferindu-mi un sarut pasional si deloc fortat.Eu ca proasta il lasam,nu stiu cum sa actionez,tot ce stiu este ca-mi place.

Rupe incet sarutul limbile noastre fiind inca inpleticite.

"De unde ai bandana?"ma intreaba el tandru privindu-ma cu lacrimi in ochi.

Aceasta intrebare ma strapunse pur si simplu,imi mut privirea spre a lui Andy vazand cum mai are putin si pufneste in plans.Imi las capul in jos balbaind niste cuvinte la intamplare.Nu intelegeam ce este cu mine inima ma implora sa-i spun tot insa mintea imi ordona sa tac.

"Andy..eu."isi preseaza mana peste gura mea atintindu-ma serios cu privirea incercand sa-si stapaneasca lacrimile.

"Carter ,te rog."dau aprobator din cap ,oftand zgomotoz.

Ne asezam pe pat,si cu greu incep sa-i povestesc absolut totul lui Andy,de la cum m-am pierdut pana cand El ma saltat in bratele sale si ma dus spre casa.In tot acest timp am fost fortata de le sa-l privesc in ochi,chestie care ma facut sa zbier pe dinauntru.

Privirea sa ma ducea mereu cu gandul la El si ma durea,atunci fix atunci cel mai tampit gand ma trasnise.

"Nu este posibil ca....tu.....sa..."Andy rade bucuros punandu-se in genunchi in fata mea.Mainile sale le cuprind pe ale mele,si ma atinteste cu privirea.

"Zimi ce vezi in ochii mei si dupa zimi ce simti pentru acel El."o lacrima mica i se scurge din ochi pe mainile mele.

Fac ce-mi spune,vazand cum acea zi se delura in ochii lui din nou si din nou.Nu este posibil cel pe care eu il iubesc este....Andy?

"Trebuie sa pleci."ma ridic de pe pat si ma indrept spre usa invitandu-l afara.

"Carter gresesti."zice el devenind brusc infricosator.

Imi bag capul in pamant si ma uit urat spre podea,nu vreau sa-i permit sa ma manipuleze,El nu poate fi Andy este imposibil.Insa asta este singura explicatie in legatura cu ochii Lui,care seamana perfect ca a lui Andy.

"Eu nu te iubesc."zic rece ridicandu-mi capul fixandu-l cu privirea.

"Acum ceva timp nu asta ziceai."tipa spre mine,provocandu-mi frica.

"Da-mi un motiv pentru care sa te iubesc,."se uita pentru o secunda mirat la mine,incet gura lui formand un mic zambet.

Vine rapid spre mine lipindu-ma de perete si presandu-si corpul peste al meu.Mana sa rece se plimba usor pe pielea mea fierbinte.Tremuram toata,ochii lui ii fixeaza pe ai mei,privindu-ma la fel ca El.

"Tu esti El?"intreb curioasa cu lacrimi in ochi,cuprinzandu-i fata cu mainile mele incercand sa fac ca acest sentiment sa fie fals.

"Bingo."zice bucuros presandu-si buzele peste ale mele.

Limba lui imi  linge usor buzele patrunzand in inauntru-l gurii mele,cautandu-mi limba.Ma salta in sus picioarele mele incolacindu-i trupul.Pentru o secunda ma opresc si il mai privesc inca odata in ochi,indepartandu-i parul de pe fata.Zambesc si incep sa-l sarut din nou,o fi Andy....Andy insa El este el ,si nu pot sa imi schimb sentimentele asa de repede deoarece inima nu-mi permite.

Se tranteste in pat cu mine peste el,il strang cat de mult pot in brate ,lacrimile scugandu-mi-se pe materialul tricoului sau.Mana sa se preseaza peste talia mea,iar buzele sale imi ofera un sarut pe crestetul capului.Se pare ca de acum El nu mai este un vis ci realitate,chiar si asa eu si cu Andy nu putem fi impreuna,dar momentan vreau sa ma bucur de acest moment .

Imi inchid ochi si ma las cuprinsa de somn.

-Dimineata-

Ma trezesc singura in pat cu un bilet pe perna,ma frec somnoroasa la ochi luand biletul si incepand sa-l citesc."Iarta-ma insa a trebuit sa plec."Zambesc simtind parfumul lui Andy pe bilet.

Il mototolesc si-l arunc pe noptiera de langa pat.Cobor din pat si ma duc spre baie pentru a-mi incepe rutina de dimineata.Ma pun in fata oglinzi admirandu-mi machiajul care imi este intins pe toata fata.Chicotesc si imi incep rutina.

-Peste o saptamana-

Ies afara pe usa si merg grabita spre locul unde Andy ma rugat sa ne intalnim,sigur vrea sa vorbim depre ce sa intamplat saptamana trecuta,insa nu pentru asta merg.Singurul motiv pentru care am acceptat sa ma intalnesc cu el este pentru ai explica ca noi nu vom fi impreuna si nu se va schimba nimic intre noi doar din cauza ca el este El.

Ajung in fata parcului si ma rezem de stalpul porti asteptandu-l pe Andy.Ma uit spre parc vazand o multime de cupluri cum se saruta si cum se plimba impreuna.Ma stramb dezgustata si imi mut privirea de la ei spre strada.Il observ pe Andy cum venea spre mine,mergea asa de nepasator cu mainile in buzunar incat imi venea sa vars.

"Hei."ma saluta el cu un zambet pe fata.

"Andy nu am chef,vreau sa terminam repede."zic privind prin el"

"Hei,ce e cu tine,crede-am ca ai inteles."isi muta curios privirea spre bandana de la mana mea.

Nu voi renunta la bandana doar din cauza lui.

"Uite,noi nu vom fi impruna niciodata."zic rece indepartandu-ma de le.

Mana sa o prinde pe a mea si ma trage inapoi spre el,privirea sa este asa de rece,asta este adevaratul Andrew Biersack,nu stiu de ce insa de acum 2 ani el sa schimbat este mult mai rece si mult mai nepasator,exact ce eu urasc.

Incepe sa bolboroseasca niste cuvinte  insa eu nu-l ascultam imi era mult prea indiferent.

"Eu te iubesc."zice el dur atragandu-mi atentia.

Ochii mi se maresc iar pulsul imi creste enorm de tare,mici lacrimi scurgandu-mi-se pe obraji.Imi ridic rapid mana si il lovesc puternic peste fata.

"Tu nu sti ce este iubirea,nu vreau sa te mai vad,tu nu esti cel pe care eu il iubesc."zic dur si ma indepartez de tot de el.

Dupa ce sunt sigura ca am scapat de el incep sa merg mai incet.Ma asez pe o banca ce-mi iesise in cale privind in gol.

***

Hei,acesta este capitolul 6.

Stiu este scurt si oribil insa nu am avut prea multa inspiratie.Promit ca urmatorul va fi mai interesant.

Scuzati-mi greselile de scriere.

-CrisKY