Wait! (Andy Biersack -FanFiction)

Capitolul 15.

Pentru urmatoarele capitole cine vrea dedicatie sa-mi spuna.

Imi intredeschid usor ochii,inca stand cu capul sprijinita de umarul lui Andy,privesc inainte vazand cum suntem din ce in ce mai aproape de casa .Imi ridic incet capul de pe umarul lui ,si-mi reiau locul pe scaunul meu.Acesta chicoteste ,vazand ca m-am trezit,rusinata pufai si-mi intorc capul spre geamul usii.Incet pe geam se prelingeau stropi mari si greoi de ploaie,incep sa ma joc cu ei,trasasand incet linii pe heamul aburit.Eram asa de pierduta si de confuza,in acest moment in mine se duce o lupta enorm de grea,nu inteleg de ce ma las folosita de Andy in asa fel,stiu ca de fapt si de drept,el nu simte absolut nimic pentru mine,stiu ca pentru el sunt doar un joc,insa nu pot intelege de ce duce jocul asta absurd asa de departe.Adica are o viata perfecta,o iubita,posibila viitoare sotie,o truma incredibila,mi si mi de oameni care il iubesc si-i multumesc zilnic pentru binele care le face,doar prin niste simple versuri,si mesaje nbine introduse in aceste piese subime pe care le compune.Nu il invinovatesc de absolut nimc,insa nu-mi place sa-l vad cum isi bate joc de mine.Da,stiu ca acum ceva timp credeam alceva desptre el si ziceam ca vreau sa-mi fie prieten,asta e si adevarul,il vreau ca si prieten ,nimic mai mult,insa el asta nu intelege si sincer ma cam doare.

Mici lacrimi se scurg din ochii prelingandu-se pe obrajii mei,imi aplatizes fruntea de geamul rece,pentru a nu-i atrage atentia lui Andy asupra mea.Lacrimile se scurg incet de pe fata mea pe geamul inca aburit,respiratia mea calduroasa se intersecta incet cu raceala sticlei,creand un strat gros de aburi ce se aplatiza pe geam.Afara inca ploa destul de tare,asta facandu-ma sa-mi fie fric,imistrang in brate ghiozdanul,si incep sa ma smiorcai ca de fiecare data,asteptand sa ajungem acasa,ca sa ma pot duce in baie si sa plang singura ca fraiera.Nu stiu insa acei copii de la fostul liceu aveau dreptate,sunt doar o emotiva ratata si o tocilara care nu stie absoult nimic,si un copil mic ce traieste intr-o lume imaginara ,care sparca ca intr-o zi cineva s-o salveze.Nu sunt mai presus de acele vorbe inca usturatoare,oricum nici in acest liceu nu pot zice ca e mare diferenta,toata lumea este la fwl,am mai vazut copii care arata si se-nbraca ca mine ,insa acei copii sunt cei populari,de ce le-ar pasa de o ratata ca mine.

Masina se opreste brusc in fata portii imense a casei.Imi dezleg centura ,imi pun ghiozdanul in spate si cobor din masina fara sa-l bag inseama pe Andy.Nu-mi pasa ca ploua si ma voi face fleasca v,vreau sa ma inchid din nou in coconul meu si sa nu mai ies de acolo vreodata.Il auzeam pe Andy cum ma stiga din spate ,rugandu-ma sa astept,insa nu-mi pasa tot ce vreau este sa intru sub pat si sa nu mai ies de acolo pana la Craciun.Ma opresc in fata usii,amintindu-mi ca nu am nicio cheie,Andy vine din spatele meu si-mi pune o mana pe spate,intorcandu-ma inct spre el.Privirea sa,de un albastru ne mai intalnit,mi-o atinteste pe a mea,transmitandu-mi acest sentiment pe caree foarte rar l-am intalnit "INCREDERE".Rusinata de mine ma prabusesc in genunchi,Andy incerca sa ma tina in picioare insa era prea tarziu,acum stateam in genunchi in fata sa ,plangan ca o fraiera,din cauza ca am lasat din nou toate tulburarile mintale sa-mi afecteze ata si mintea cat si sufletul.Acesta se pune pe vine in fata mea ,imi da parul,acum ud de la stropii mari de apa,de pe fata si-si lipeste buzele de fruntea me soptindu-mi intr-una ca totul va fi bine.Ma strange in brate ca totul va fi bine,mangaindu-ma incet pe spate,soptindu-mi intruna la ureche ca totul are sa fie bine.

"Nu"strig spre el ,dandu-l la o parte de pe mine.

"Carter,esti bine?"ma intreaba de parca nimic nu sar fi intamplat,ca si cand eu acum nu as sta ca proasta in ploaie,in genunchi plangand , incercand sa ma omor pe  dinauntru,si totul din cauza ca las trecutul sa-mi devoreze mintea si fiecare particica ne ranita din corpu meu.

"Nu nu sunt bine."strig spre el ca o psihopata ,privindu-l drpet in ochi,cu lacrimi ce-mi stau ascunse sub ploape asteptand sa iasa numai decat.""Te-ai trantit vreodata noaptea in pat si ai inceput sa tipi si sa plangi deoarece nu esti suficient de bun pentru a face orice,ti-ai numarat ficare defact in parte si ai inceput sa-ti inserezi singur in cap,tot ce e mai rau posibil pentru tine,te-ai simtit vrodata urat si singur?Ei bine eu da,si m-am saturat,m-am saturat."tip punandu-mi mainile in cap si strigand in truna ca nu mai vreau sa simt aceste lucuri oribile si pline de uea si depresie.