Wait! (Andy Biersack -FanFiction)

Capitolul 19.

Heyyy,vreau sa va multumesc enorm de mult pentru ca am trecut de pracul de 1k de voturi si 10k de vizuri.Sper sa ma ajutati in continuare si sa strangem cat mai multe voturi la fiecare capitol.Va iubesc si multumesc din suflet ca ma ajutati sa-mi duc cartea(pss mic secret asta ii doar primul volum din toata cartea asa ca shhh nu spuneti la nimeni)la bun sfarsit.

A daca va place cum scriu si vrei sa fac mai multe carti in genul cu  Andy Biersack  sau Ashley Purdy,care ii vor contine si pe ceilalti membrii BVB ,va rog sa-mi lasati parerile voastre in comentarii,deoarece m-am gandit sa fac o carte cu un continut sexual bogat cu unul dintre Ash si Andy,ma rog acum voi decideti.

In rest va multumesc mult pentru tot si nu uitati sa vaotati si sa lasati parari despre capitol,pentru mine inseamna mult sa va stiu parerile si sa stiu ca va place cartea sau nu.Va multumesc -Kayra Phantom.

-Peste doua saptamani-

-Carter P.o.V.-

Imi impachetam lucrurile in  bagajul de mana ce zacea pe asternuturile patului de spital.Astazi chinul a luat sfarsit si ma voi intoarce acasa,chiar daca acolo voi avea si mai mult de suferit,mai ales daca Roxy isi va arata mutra.Singurul lucru bun in toate este ca am reusit sa clarific unele lucruri cu Andy si Ash in aceste ultimi saptamani,mi-a fost destul de greu ce-i drept sa ii vad pe amandoi in fata mea ,stand incordati si putin curiosi. Cu chiu si cu vai insa am reusit sa le explic cat de mult inseamna ei pentru mine si prietenia noastra si inca un lucru pe care sper ca l-au inteles,acepa că nu as putea sa ma bag intre ei sunt cei mai buni prieteni,m-as ura daca as face asta,chiar mai mult decat ma urasc deobicei. Pana la urma totul sa clarificat,este adevarat am nevoie de Andy in viata mea deoarece il iubesc enorm de mult ,dar daca privim lucrurile din alta perspectiva ,am ajuns sa simt ceva si pentru Ash ,iar totul a pornit de la o simpla prietenie intre doi straini,ambii putin cam plecati cu sorcova.

Azi pot zice ca totul va fi diferit de reztul zilelor pe care le-am petrecut in aceasta tara.Posibil sa fie un lucru bun,sau cel putin asa cred,nu vreau s-o iau de la capat si sa ma prostesc si aproape sinucid pentru copilarismele mele inutile.Strang puternic bluza ce ramase s-o bag in geanta,intre maini cu frica si ura.Nu stiu de ce isa am o oarecare indoiala cu ce vreau sa fac in continuare cu viata mea,in primul rand nici nu stiu cand am mai trecut ultima oara la liceu,am asa de multe de recuperat si cel mai rau este ca se aproprie si Craciunul,mai bine de atat nu se putea.Arunc cu forta bluza in geanta si inchid rapid fermoarul.Apuc geanta de manere si o ridic incet de pe pat,nu era fparte grea ,insa eu inca eram slabita de la cate analgezice au bagat in venele mele.Taieturile inca vizibile imi radeau in fata de fiecare data cand imi priveam incheieturile mainilor,dar lucrul cel mai enervant este ca mie mia placut atunci cand lama a muscat,practic,o parte din viata mea.Oftez,strangand puternic baretele gentii intre degete ,lasandu-mi capul in jos,parul cazandu-mi peste ochii umbrindu-mi fata.Chicotesc nervoasa si ma indepartez incet de pat spre usa salonului,pasii imi erau mici si tarsaiti ,imi era teama sa incerc sa ies din aceasta incapere,crezand ca nu voi mai putea s-o parasesc niciodata.

Imi ridic mana si o indrept spre clanta,degetele ating metalul rece din care era facut manerul,pentru o secunda imi iau mana de pe clanta si o duc la piept ,aplatizand-o de inima.Pulsul imi era enorm de ridicat si crestea din ce in ce mai tare.Strang din dinti si imi asez cu totul mana pe clanta rece,incet si delicat apas in jos pe micul maner sperand sa-l pot deschide.Un ciocanit incet se aude in lemnul dur al usii,imi ridic privirea privind prin micutul geam aburit la persoana din spatele usii,zambesc usor vazandu-l pe Ashley si deschid usa.Incet usa se crapa si ne permite sa ne vedem cu totul,zambesc usor rusinata ,strangand din ce in ce mai tare baretele gentii.Ash ma priveste usor suparat ,vazand cu usurinta supararea de pe chipul meu palid,mana sa mare si lunga se indrepta incet spre fata mea,dandu-mi bretonul de pe fata ,dupa ureche luminandu-mi chipul ce doar pare a fi fericit.Chicotesc usor rusinata si-mi ridic privirea spre el,nu ma ajutau aceste sentimente care mi le provoca atingerea sa plapanda,mai mult ma incurcau spre a putea ramane doar prietena cu baietii,insa chiar si asa stiu ca Ash ma intelege si nu ma va rani niciodata ,acelasi lucru fiind valabil si pentru Domnul Biersack ,chiar daca nu-i aici de fata sa-i transmit telepatic,ca in fata nu as putea,aceste ganduri.