Wait! (Andy Biersack -FanFiction)

Capitolul 9.

-Peste o saptamana-
-Andy P.O.V.-

Vorbeam cu Dylan la telefon de 30 de minute spunandu-i ca nu o sa ies cu o fana obsedata.Da le iubesc pe obsedatele astea, insa vreau sa mai traiesc.Inchid telefonul si privesc putin spre ecranul sau,este ora zece.

"Seara trecuta a fost uimitoare."Juliet se ridica din pat si imi sopteste asta la ureche,incepand sa-mi traseze cu unghiile ei false mici cerculete pe brat.

"Fa-mi un sandwich."zic rece inca privind spre ecranul telefonului.

Aceasta zambeste si se indreapta spre bucatarie.Ma las pe spate si privesc in gol gandindu-ma la Carter.Mi-as dori ca lucrurile sa stea altfel intre noi,insa se pare ca Ashley ia gastigat incredere.

Cred ca ma voi da batut,este clar ca nu are logica sa lupt pentru o fata care nu vrea sa aiba de aface cu mine.

-Carter P.O.V.-

Toata saptamana m-am gândi la Andy,am fost cam dura cu el.Un gand ma trasneste imediat.Ma napustesc dupa telefon si il apelez pe el.Dupa putin timp de asteptat el imi raspunde.

"Alo?ce vrei Carter?"ma intreaba el rece.

"Iarta-ma ca am fost nedrepta cu tine."zic sincer,usor vinovată.

"Poftim?"zice el bucuros si pe de alta parte confuz.

"Am fost nedreapta cu tine,si regret,nu credeam ca tu chiar poti sa ma intelegi asa bine,si mi-a fost frica sa-mi las sufletul sa se ataseze de tine,stiind ca la un moment dat ma vei parasi din nou."rostesc cu greu aceste cuvinte,simtind cum vinovatia mi se plimba prin tot corpul.

"Tu te auzi?"ma intreaba el razand frenetic."Esti o fraiera si cu asta lasa-ma împace cat vei trai."apelul se termina in urma sa auzindu-se doar mici bibaituri.

Scap telefonul din mana,acesta trantindu-se de salteaua moale a patului.Socata,cu lacrimi in ochi si cu gura cascata privesc spre geamul din fata mea,dorindu-mi sa intru in pamant.Nu pot crede,asta este cu adevarat Andy,baiatul de care credeam ca pot sa am incredere?

"Nu."zic scurt,dinti incep sa-mi tremure in gura, pumni mi se incleateaza,imimijesc ochii si ma trantesc pe o parte in pat,cu capul intre perne.

Simteam nevoia sa plang,insa stiu ca nu are ligica sa plang,mai ales pentru Andy.Am crezut ca e altfel,ca nu este ca toate clonele astea ce se plimba libere pe strazi zicand ca sunt oameni culti si cu maniere.Pufai zgomotos numai la acest gand tampit.

Ma acopar cu o patura, imi pun o perna.in cap si ma las cuprinsa de somn.Aseara cum nu prea am dormit,acum sunt epuizata,cine stie poate somnul ma va ajuta sa uit.

-Ziua Urmatoare-

 Imi intredeschid  incet ochii si privesc spre peretele din fata mea.Am dormit o zi intreaga,insa chiar si asa tot ma simt rau.Ma ridic incet din pat sprijinindu-ma cu mainile de salteaua patului,inpingand in ea cu toata puterea mea pentru a reusi sa ma ridic.Corpul meu este mai slabit decat o leguma in putrefactie,ma uit spre perna ce ar cam trebui sa fie alba,insa nu ea este plina de machiajul ce am uitat sa mi-l dau jos acum 2 zile.Oftez si ma trantsc inapoi in pat,imi este mult prea lne ca sa fac ceva.

Gandul imi zboara imediat la Andy si la faptul ca ma dus de nas asa de usor.Chiar nu-i inteleg strategia,zice ca vrea sa fim prieteni,dupa are grija de mine,ma saruta,zice ca cica ma iubeste si acum nu vrea sa-l mai deranjez.Daca asta vrea eu ii voi indeplini dorinta,macar atat sa fac si eu.Un singur lucru imi doresc ca intr-o zi:

"Sa mai ierte."gandesc cu voce tare privind bipolar tavanul.

"Cine sa te ierte?"ma ridic brusc din pat la auzul aceste voci care se auzea dinspre geamul larg deschis.