Suflet Negru

VI

Au trecut 2 săptămâni,Artur deja nu mai e,încă ma doare lipsa lui,imi era ca un tată pe care nu l-am avut,durerea din inima mea se transformă într-un frig ce imi îngheață sufletul,nu mai pot rezista mult aici singur. Nici macar psihologul nu a mai spus nimic despre eliberare,poate a fost respinsă, de asta nu imi spune,asta e,voi rămâne aici până o sa mor.Ura ce o port in suflet devine tot mai mare,de parca ar fi un demon ce imi devorează sufletul până ma va distruge pe mine,nopțile devin tot mai grele si mai înfricoșătoare, nu mai scap de cosmarurile ce ma chinuie mereu.Deja incep sa ma antrenez din plictiseală.De parca mi-a intrat in vene deja sa ma antrenez,ceea ce nu e un lucru rău. Numar secundele până voi putea ieși din nou un pic dintre acesti 4 pereti deja patati de sângele meu,bine ca macar podeaua o spală servitoarele astea,ca la cât sânge am dat pe jos donam pentru transfuzie de sânge. Intra o asistentă sa imi dea pastilele,deja imi e greață sa le mai beau,stomacul meu nu mai vrea sa le accepte,dar benevol forțat le beau,dar dupa 10 min le vomit(pe bune,nici 5 pastile nu le mai poti digera fara sa faci fițe?) Probabil credeti ca sunt nebun ca vorbesc singur,dar cand stai singur iti faci prieteni de care inainte nici nu stiai.Vreau sa evadez odata din infernul asta plin de monștri ce imi vor moartea,deja e ora prânzului, ma asez ca deobicei lângă Victor dar de data asta incep eu sa spun despre subiectul ce ma macină:
- Vreau să evadam de aici!
- Și ai vreun plan?
- Dar esti de acord?
- Și normal,dar sa stii ca e foarte periculos,nu va fi deloc simplu,eu am incercat sa fug de câteva ori,asa ca cunosc unde e vestiarul unde sunt hainele si obiectele noastre,sunt 4 uși de ieșire toate sunt păzite bine.
- Eu unul nu am nici un plan.
- Hm,facem asa,maine seara vom ieși de aici,în primul rând voi incerca sa iau cheia unui gardian,e simplu fiind ca toate ușile se deschid cu aceiasi cheie si fiecare are cate o cheie,ei vor descuia doar daca se întâmplă ceva in camera,ne va ajuta sa iesim si colegul meu de cameră,daca vom reuși il vom scoate si pe el.
- Bine,eu ce trebuie sa fac?(deși eram un pic nesigur de ce urma să se întâmple, nu stiu de ce dar nu am multa incredere in el.)
- Păi,ai unde sa fugi dupa ce iesim?undeva unde sa nu ne găsească.
- Păi apartamentul unde am locuit
- Nu,este mult prea previzibil
- Păi e o casă părăsită, este amenajată dar nu locuieste nimeni acolo,stapânii ei au fost ucisi si nimeni nu stie cum,nu sa furat nimic au fost gasite doar cadavrele mutilate.Ma duceam si dormeam in acea casa de fiecare dată când tata încerca să mă omoare fara motiv.Usile sunt blocate si poti intra doar pe la balcon.
- Mai stie cineva de locul ăla?
- Nu cred,căci nu era nici un semn ca ar mai fi fost cineva pe acolo,mereu a fost prăfuit și plin cu șobolani gândaci și se zice ca acolo sunt și fantomele celor ce au locuit,de asta nimeni nu se apropie.
- Bine tu ne vei conduce acolo.
- Din cate stiu eu si masina mea trebuie sa fie in garajul lor,dar cheile sunt in geaca cu care am fost îmbrăcat.
- Dar de unde stii ca nu ti-au luat cheile?
- Pentru ca sunt bine ascunse.Bine,deci in aceasta seara sau maine seara plecăm de aici.Sper doar ca esti destul de tare de spirit dacă e nevoie sa fii crud și cu sânge rece
- Da,Artur ma învățat câte ceva.
- Perfect.Ne mai auzim.
- Bine.
Umblu prin cameră nervos si nerăbdător, nu stiu ce dracu sa fac,nu pot sa dorm,imi trece brusc prin cap sa ma uit prin patul si prin lucrurile lui Artur,niciodată nu ma lăsa să o fac. Ma aplec si ma uit mai întâi sub pat,gasesc o cutie de mărime medie,o deschid si acolo gasesc niste pliculete cu ceva alb si niste ampule,mai gasesc si 4 seringi destul de mici,oare la ce ii foloseau,după ce mai rascolesc prin cutie scot tot din ea si observ ca fundul cutiei se scoate,trag mai tare si gasesc schița spitalului, se pare ca si-a facut si el un plan de evadare,păcat ca nu a reușit să îl pună in practică. Asta il va bucura pe Victor.
- Bine,somn usor mie
- Somn ușor
Ok,asta a fost ciudat.Cineva mi-a răspuns din întuneric. Trebuie să fie iar imaginația mea .
Vreau mai repede sa vina ora mesei sa ii spun lui Victor.
- Dar daca ai deja planurile lui Artur,de ce mai ai nevoie si de Victor?
- Cine a vorbit?unde esti?
- Nu ma poti vedea,pentru ca eu traiesc in sufletul si in mintea ta.
- Dar cine esti tu?
- Eu sunt cel mai bun prieten al tau,ascultama pe mine daca vrei sa fii cel mai puternic.
- Bine.

E deja ora mesei,ma grăbesc spre masa unde sta Victor,lângă el mai e un tip ce pare a fi destul de neliniștit. Avea ochii tulburi și se uită des in jur își frământă mâinile și nu își poate gasi locul,are ochii negri și barba,nu are decât un tatuaj,niște cifre scrise pe partea stângă a degetului mare,oare ce inseamna...
- Am o veste buna,am cautat prin lucrurile lui Artur si am gasit 4 seringi,5ampule cu un lichid galben si 6 pliculete pline cu un praf alb si schița întregului spital.
- Perfect.
-[Sa nu ai incredere in ei, ai mare grija.]
- Deci,daca in pliculete e ce cred eu vei face in felul urmator, mai uită-te prin lucrurile lui Artur si daca găsești ceva in care sa pui o ampula si un pachețel din ăla, le amesteci apoi le pui in seringi si asa faci până umpli cele 4 seringi. Cand venim noi luăm cate una iar la tine raman 2,ele vor fi pline cu o substanță foarte toxică ce ne va ajuta sa otrăvim pe oricine iese in cale.
- Bine.
- Schița e la tine?
- Da
- Da sa o văd.
- Poftim.
După ce se pune intr-un mod in care sa reusim doar noi sa vedem incepe sa explice planul.
- Deci,camerele noastre sunt aici,vestiarul e aici iar garajul aici,între vestiar si garaj este o ușa,ea ne va ajuta sa trecem mai ușor, priceput?
- Da.
- Bine,diseară vom ieși de aici,greu sau usor dar vom ieși.