XXIV

8 1 0
                                    

Stau lângă geam și privesc spre cerul plumburiu și greoi ce prevestește o furtună de zăpadă,totul este învăluit de întunericul ce se așterne încet încet peste pădure. Linistea ma cuprinde si imi da o stare de nostalgie neînțeleasă ce imi face pulsul să incetineasca iar respiratia se oprește oprind tot timpul in  loc lasandu-ma să mă înec în amintirile sfâșietoare ce imi sting încet orice speranță la mai bine. Sunt smuls din ghearele infernului ce l-am creat pentru câteva secunde revenind la realitatea monotonă,  claxonul  mașinii încă se  auzea speriând ciorile ce se cuibarisera prin crengile copacilor facandu-le să zboare croncanind prin vazduh,a venit Eliza să ne ia,iese din mașină nervoasă și strigă către mine caci încă stăteam la fereastră și ma holbam in gol.
- Baaaa, esti zombi sau ce dracu stai acolo ca statuia și te holbezi. Vino jos cât nu am venit eu sus.
Zâmbesc scurt și ma îndepărtez de la fereastră.
- Emily, haide să mergem,a venit Eliza să ne ia.
- Vin,vin,zii să mă aștepte. Cobor imediat.
Nu mai zic nimic si ies din casă, Eliza stătea în mașină și vorbea la telefon,bat în geam iar ea imi face semn să intru.
- Crăciun fericit. Ma bucur ca ai putut veni.
- Crăciun fericit si ție.
- Cum te simți pari...absent
- Sunt bine
- Sigur?
- Sunt bine

Curând iese și Kara îmbrăcată într-o geacă de iarnă cu cizme lungi și căciulă neagră cu urechi de pisica , intră repede în mașină și o salută pe Eliza.
- Hei,eu sunt Emily, încântată
- Eliza,deasemenea, deci sunteți gata de un crăciun în familia Raster?
- Da,cred...
Eliza zâmbește și pornește motorul. Ajungem in scurt timp la casa ei,de fapt vilă cu două etaje. Deschide ușa și suntem întâmpinați de un bărbat destul de înalt și  slab cu bretonul căzut peste frunte cu ochii somnorosi. Avea  ochii verzi ca a Elizei însă părul era saten.
- Va rog intrați, eu sunt Max,încântat să vă cunosc, Eliza ne-a povestit despre tine,iar ea presupun ca e sora ta.
- Da,eu la fel sunt încântat să vă cunosc,aveti o casă foarte frumoasă.
- Mulțumesc. Luati loc pe canapea până vin si ceilalți invitați.
Pe fotoliul de lângă canapea stătea alt bărbat mult mai bine făcut ce se juca în telefon, Max sare la el în brațe și il face sa isi scape telefonul.
- Stii cât de mult urăsc cand faci asta.
- Da stiu,și de asta o fac mereu,pentru ca imi place sa fac asta(atunci îl sărută și il îmbrățișează,apoi se da jos din brațele lui și îi zece)
- Uite el e Jack de care ne spunea Eliza,prezinta-te și tu.
- Eu sunt Jimm,încântat.
- Jack,ma ajuți sa aduc niste ciocolată caldă  și biscuiți?(Aud vocea Elizei din spatele meu.)
- Sigur.
Ajungem in bucătărie iar ea face ciocolata și pune niște biscuiți într-un bol.
- De ce nu mi-ai spus că ai doi tați?
- Nu m-ai întrebat. Este vrio problema cu asta?
- Nu,doar ca...
- Te așteptai să am o familie ca oricare alta?
- Oarecum...Da
- Ii iubesc asa cum sunt,fara ei cine stie unde eram acum,poate eram la 3 metri sub pământ.
- De ce spui asta?
- Ne așteaptă deja hai sa mergem.
Ducem ciovolata calda și biscuiți pe masa de sticlă ce se afla in sufragerie. Asez tava apoi imi fac loc pe canapea.
Nu durează mult ca se aude soneria ușii apoi Eliza fuge și deschide. Pe isa intra un băiat nu foarte înalt, îmbrăcat aproape tot în negru cu gluga în cap.
- Buna Jimm, bună Max...(apoi se oprește cercetandu-mă din cap pana in picioare) nu stiam ca vor fi mai multi invitați.
- Eu sunt Jack,un prieten de-al Elizei
- Ah,ok...Eu sunt William, dar majoritatea imi spun Will.
Se face și el confortabil și începem cu toții să vorbim despre diferite subiecte nesemnificative. Totul era decorat pentru crăciun,ghorlandele atârnau în jos pe crengile bradului verde și plin cu jucării roșii. Luminitele erau prezente la fiecare fereastră iar pe pereti erau fulgi de nea de diferite forme și mărimi.  Încetul cu încetul s-au mai adunat câteva persoane,prieteni de-ai lor. Soneria se aude din nou,nu prea i se atrage atentie fiind multa gălăgie deja în jur,într-un final Max face liniste pentru a se asigura că chiar suna cineva,pleacă spre usa și casco ochii cand văd cine a intrat,erau Martin cu Derec. Max le face semn să înainteze apoi o trag pe Eliza mai lângă mine.
- Ce cauta aici?
- Eu i-am invitat,ce?nu te bucuri?
- Nu stiu ce sa zic...
- Hei,ce faceți (aud vocea lui Martin apoi îi văd zâmbetul larg)
Totul a decurs bine pana dupa masă cand Eliza a propus sa jucam regele si supusii. Regulile erau in felul urmator: Pe niste foite erau scrise cate un numar de la 1 pâna la câți jucători suntem. Apoi pe una dinte foițe scrii cuvântul rege. Regele numeste două sau mai multe numere și le poruncește ce sa facă, dacă nu acceptă trebuie să bea un pahar de ceva cu alcool. Eu unul eram deja destul de beat,nu prea voiam să îndeplinesc poruncile,dar nu eram singurul care făcea asta.
- Provoc toate numerele să se sărute cu cel din dreapta voastră.(fraza asta mi-a dat frisoane, în dreapta mea stătea Martin ce la fel ca mine nu știa ce să facă. )
Toți se sărută între ei fara se le pese. Derec se sărută cu William, dintr-un sărut simplu au ajuns la unul senzual,Derec îl tranteste pe podea fara sa întrerupă sărutul băgându-i mâna sub hanorac.
- Ba,luati-va o camera ce naiba(striga Emili la ei,Eliza o sustine)
- Will pleacă sus cu el în camera dacă nu vreți să vă filmez și să postez de pornhub.(majoritatea incep a râde si sunt de acord,adica Derec  se ridică și îl apuca pe Will de mână tragandu-l după el pe scări. Dar se pare ca eu încă nu am scăpat,căci Eliza să uitat iar la mine)
- Hai ma,un sărut, toti au făcut asta.
(Mă uit din nou la Martin iar el întoarce privirea spre mine. Noi suntem singurii care nu s-au sărutat, oh,cum am ajuns eu în situația asta stupidă,strâng din ochi și ma apropii de el,îi simt mâinile cum imi cuprind fața și ma sărută lasandu-ma fara aier,rup sărutul și ma uit uimit la el,nu era beat,nu bause nimic,de ce a facut asta.)
- Booon, bravoooo(toti au început să strige și să bată din palme. Cred ca asta e cea mai stupidă situație în care m-am aflat vreodată)

  Este deja aproape 2 noaptea iar noi încă sărbătoream, adică eu ma uitam la ei cum radeau și spuneau diferite glume. Martin imi face semn apoi ma ia de mână si iesim afara unde era liniste.
- Ce sa intamplat?
- Vreau sa vorbesc cu tine
- Despre ce?(se uita la mine apoi răsuflă greoi mutându-si privirea spre pământ. )
- Simt ceva pentru tine. Stiu,e ciudat dar... la naiba m-ai dat peste cap rău de tot. Nu stiu cum dar...te plac...simt ca vreau sa te cunosc,vreau sa iti fiu aproape în orice secundă, vreau sa fii in preajma mea în orice moment,mereu simt nevoia să te văd. Eu...nu stiu ce e cu mine(se uita la mine cu o privire tristă și cercetătoare, căutând un semn,căutând pe chipul meu un gest câtuși de mic ce i-ar da de inteles ce avea să audă.  Dar eu am rămas blocat, timpul s-a oprit în loc,nu mai puteam sa respir)
- Nu- Nu se poate asa ceva...e imposibil.
(Mai face un pas spre mine apoi spune cu o voce calma)
- Uită-te în ochii mei și spune că tu nu ai simțit nimic,spune-mi ca eu nu însemn nimic pentru tine și atunci te voi lăsa în pace,definitiv.(accentuează ultimul cuvânt făcând să imi răsune în cap,nu vreau să fac asta,nu pot sa fac asta...)
- Eu...Eu...trebuie să plec,imi pare rău, chiar trebuie să plec(asta a fost singurul lucru pe care am reușit să îl spun,nu stiu unde sau cum dar trebuie să dispar de aici cât mai curând posibil. Intru in casa si scot telefonul,singura persoană la care puteam apela în acest moment era Maia,sper sa nu o deranjez,dar totuși ce șanse ar fi sa doarmă, doar e crăciunul. )
# Sa intamplat ceva ?(spune cu o voce somnoroasa)
# Scuze ca te-am trezit,nu stiam ca dormi.
# Nu e nici o problemă, stii doar ca ma poti telefona oricând. Deci spune ce sa intamplat.
# E o poveste destul de lungă, pot sa vin la tine? Spune adresa
# Adresa e...stii ce,mai bine vin eu,slabe sanse ca un taxi să ajungă aici. Scrie-mi adresa prin mesaj și vin.
# Bine.

O caut pe Emily și pe Eliza să le anunț că trebuie să plec.
- Emily, Eu plec la o prietenă, tu poți rămâne aici până dimineața.
- Ceeee? Unde pleci mă? (Se aude vocea Elizei ce părea destul de iritată. )
- Trebuie să plec
- Nu te distrezi?
- Ba da,doar ca trebuie să vorbesc cu o prietenă.
- O prietena zici(aud vocea lui Martin din spatele meu ) te duc eu
- Vine ea să mă ia.
- Pot sa vin cu voi?
- Nu,trebuie să vorbesc cu ea intre patru ochi
- Pot sa stiu macar cine e?
- Nu
- Dar o cunosc?
- Poate.
- Asta cum să înțeleg?
- Sa înțelegi ca trebuie să plec în data ce vine și nu avem timp pentru a face cunoștință.
- Bine,atunci mai vorbim mâine, da?
(Mă uit in gol și ezit pentru un moment dar apoi îi spun un pic mai linistit)
- Sigur. (Zâmbește liniștit apoi ma îmbrățișează respirând zgomotos,nu îi răspund la îmbrățișare. Ma îndepărtez cand aud telefonul și raspund.
# Poti esti,te astept in mașină.
Închid și le fac cu mâna tuturor . Afară se lăsa-se un frig de îți îngheța apa din rinichi,fug spre masina și intru grabit luandu-ma sute de frisoane.
- Brr! Atader murtser birfor(imi liniștesc corpul și ma uit la Maia ce se râdea de cuvintele spuse de mine) ai inteles ce am spus?
- Daaaaa sigur,totul am inteles.
- Stai calma,nici eu nu stiu ce dracu am spus.
Râde scurt apoi pornește mașina,era îmbrăcată în pijamale verzi și pufoase  și o geacă neagra,avea părul cam ciufulit și ochii destul de somnorosi, după câteva minute de mers pe autostrada intra într-o pădure de brazi și înaintează pe un drum ce abia se mai vedea din cauza fulgilor ce cădeau în abundență. Ajungem la o cabana din lemn destul de mare si intram înăuntru. Totul era în stil rustic,pe pereti erau atârnate capete de animale împăiate iar pe jos în fața șemineului stătea o blană de urs iar pe un perete erau atârnate 4 arme de foc de diferite mărimi. Iar între ele stătea un portret cu un bărbat ce ținea una din acele arme în mâna.

.........................................................................

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 25, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Suflet NegruUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum