Suflet Negru

VIII

... era o fată de vrio 16 ani ce a inceput sa implore sa nu tragă, Victor a lasat arma jos,apoi se apropie încet de fata si la câțiva pași incepe sa vorbească cu ea:
- Deci,tu stai singură aici?
- Da. Spune stergandu-și lacrimile.
- Este vrio sursa de lumina aici?
Ea se îndepărtează si vine cu niste lumânări pe care le aprinde si le pune intr-un sfeșnic,încăperea sa luminat un pic si am putut sa o văd mai bine si pe domnișoara,are cam 1.60 m,ochii par sa fie negri cu buze medii si un par un pic ciufulit dar arăta adorabil, mi-e teamă că m-am îndrăgostit. Radu incepe din nou sa o ia la intrebari, ea raspunde la toate desi inca era speriată, vedeam frica in ochii ei,ce tot spun,cum ar putea fi calmă biata fata cand intra peste ea 3 tipi in negru si înarmați până în gât, hotărăsc să încerc să o liniștesc si ma apropii de ea.
- Hei,stai calmă, relaxeaza-te,noi nu iti vom face nimic,mai bine mi-ai spune cum te numești.
- Am,ok,sunt calmă, ma numesc Emili.
Zice că e calmă însă ea singura nu crede asta,pun mâna pe umărul ei iar ea se uita la mine,ochii noștri se întâlnesc doar pentru o secundă, caci ea și-a ferit rapid privirea.
- Bine,eu zic ca ar trebui sa găsim undeva sa dormim,Emili,presupun ca nu ai 3 paturi libere,nu?
- Ei bine,sunt niște saltele,sunt un pic mai vechi dar cred ca sunt mai bune decat nimic,sunt afara in debara.
Eu ma ofer sa o ajut sa le aducă, pare cam timidă, dar incerc sa intru in discutie cu ea.
- Eu sunt Jack,nu am apucat sa ma prezint.
- Ei bine Jack,sunt încântată de cunostintă, dar cât veți sta aici?
- Te deranjează prezența noastră?
- Nu! Doar ca imi e frica de persoane necunoscute.
- Hei,stai calmă, iti promit ca nu se va atinge nimeni de tine,iar eu mereu ma tin de promisiuni.
Ea chicoteste un pic,si paremise ca sa înroșit puțin, luam saltelele din debara si mergem inapoi in căsuță, o ajut sa le întindă pe jos,apoi aduce trei perne si trei plapume,este ora 23:13,nu am mâncat nimic azi inafara de acea gustare de pe drum iar stomacul meu cere ceva să manance,deja incep sa simt slăbiciuni in corp,Emili vede ca ma tin de scaun si ma intreaba daca ma simt bine.
- Da,sunt bine,nu iti face griji,e doar un pic de amețeală fiind ca nu am mâncat nimic.

Radu si Eduard au iesit afara sa fumeze si sa aduca câteva chestii din portbagaj, asa ca eram doar noi doi in casă.
- De ce nu mi-ati spus ca nu ati mâncat, am facut supa astăzi, vino dupa mine.
Am trecut printr-un coridor și am intrat in bucătărie,nu e foarte mare,o masă din lemn ornamentata cu diferite modele,era un aragaz si cateva dulapuri.
- Păi nu conta asa mult până sa ma ia amețeala, dar am o intrebare.
- Păi spune.
- De ce stai singură aici?
Vrea sa vorbească dar in acel moment intra cei doi si ea dorește să țină tăcerea,le zice si lor sa se aseze la masa si ne pune fiecăruia cate o porție de supă, eu iau lingura in mână si putin timid gust puțin din supa,nu am mai mâncat ceva atât de bun de o grămadă de ani,am mâncat tot din farfurie si i-am mulțumit frumos.
- Deci acum este rândul meu sa va pun întrebări.
Toți stam aproape uimiți,a spus aceste cuvinte cu atâta siguranță in voce,parca nici nu mai era fetița aceia timidă.
- Ca sa vezi,pisicuța isi arăta colții, hai sa auzim dulceață. (Zice Victor cu un zambet pervers)
- In primul rand nu sunt nici pisicuță nici dulceață, in al doilea rând, de cine va  ascundeti ? De ce fugiti?
Ne uităm unul la altul si apoi il lăsăm pe Radu sa spuna ce se întâmplă.
- Păi,noi am fugit de acasă, suntem 3 frați, înțelegi tu,părinții noștri nu prea ne iubeau,au încercat să scape de noi de câteva ori,dar nu lea reușit, până la urmă au inventat un plan pentru a fi băgați în psihiatrie, noi am auzit asta,asa ca am hotărât să fugim de acasă decât sa stam închiși.
- Interesantă poveste,dar masina asta a ta,de unde ai luat-o?
- Păi e simplu, am luat-o din garajul părinților, ce?cât de prost as putea fi daca fug de acasă fara nici un ban si fără mașină, oricum mai avea vrio 3,asa ca nu e mare lucru.
Felul în care a respirat din greu ma facut sa imi dau seama ca nu a înghițit gogosile spuse de Radu.
- Bine,va cred,eu plec sa ma culc.
Se întoarce si in mers isi da drumul la coc făcând ca părul sau castaniu sa cadă pe spate,ce se întâmplă cu mine?am o stare ciudată simt ceva ce nu am mai simțit până acum. Saltelele le-a pus pare ca într-o cameră de oaspeți pentru ca era decorată cu diferite ornamente și obiecte din portelan. Stau întins pe spate si privesc in intuneric,nu pot sa adorm,aud ușa casei si tresar ,ma ridic si merg incet spre coridor apoi spre usa de la intrare. Afara este cald iar cerul este plin de stele,pe o banca mică in apropierea casei statea Emili,ma apropii de ea incet,nu vreau sa o sperii,sta cu capul in sus si priveste stelele.
- Ar putea sa te doară gâtul daca stai mult asa.
Se întoarce brusc si se încruntă puțin.
- Nu e treaba ta ce poate sa mi se întâmple.
- Dar poate vreau sa fie.
- Dar poate vrei sa taci.
- Dar daca nu vreau?
- Toporul e la 5 metri distanță.
- Ăm,ai avea atâta curaj sa ucizi un om?
Se uita la mine dar nu spune nimic,încruntă sprâncenele apoi închide ochii.
- Nu ar fi prima oară. Zâmbește calm însă eu m-am încordat brusc, nu stiam ce sa spun in mintea mea era ceață.
- Bine,atunci...de ce nu o faci acum?
- Poftim?
- Haide,mi-ai face o favoare, oricum nu am pe nimeni,nu are cine să îmi duca dorul.
Se ridică de pe banca si se îndreaptă spre mine,se uita in ochii mei si imi da o palma sănătoasă peste fața.
- Au,esti nebună femeie?
- Sa nu te mai aud cu vorbe de astea,viața e un labirint trebuie doar sa ai grija in care parte sa o ei pentru a ieși.
Cuvintele ei parca imi ating inima,plec capul in jos si ascult tăcerea care sa lasat intre noi.
- Îmi pare rau.
- De ce iti ceri scuze?
- Pentru ce am spus.
- Și scuzele crezi ca au sters ce sa intamplat?
- Nu,dar....
- Scuzele nu sterg nici o greșeală deja făcută, ele iti pot aduce doar iertarea. Sa inteleg ca nici tu nu poti dormi?
Am observat cum a schimbat subiectul,iti multumesc pentru asta,mica prințesă.
- Da,e mult prea cald,nu ai vrea sa...Ne așezăm un pic?
- Da,e o ideie genială.
Ia pătură de pe acea banca si o pune jos pe iarbă, se așează apoi se uită la mine,ma asez si eu destul de departe de ea,cam la 40 cm,ea se întinde pe  pătură iar eu fac la fel,ne uităm la stele,lumina lor parca ma liniștește, e placut sa stau noaptea.
- Cunosti vrio constelație?
- Am,nu,nu m-am uitat prea des la cer...dar am studiat putina astronomie
- Nici o problemă, iti arăt eu câteva. Bunicul...ma învățat câteva.
Imi arata cu degetul stele ce formează constelații si imi povestește câteva legende despre cum s-au format sau legende maghiare despre constelații si ritualuri făcute în anumite nopți a anului cand apare o anumită constelație ... Era o plăcere să îi ascult vocea,ma liniștea, imi amintea de Maia,imi e asa dor de ea,simt o lacrimă cum aluneca din colțul ochiului și atinge patura, apoi îi aud vocea.
- Ti-ai amintit de ceva înduioșător?
- Nu chiar,mi-am amintit de cineva drag mie  ce e posibil sa nu o mai văd niciodată.
- Deci e vorba de o fată, fostă iubită?
- Nu
- Atunci încă e iubita?
- Nu
- Mama
- Nu
- Atunci cine?
- E greu de explicat
- Hm,de ce iti e dor de ea
- Pentru ca mi-a fost alaturi în cele mai de rahat situații și singura care și-a câștigat dreptul de prietenă, pot sa spun chiar de soră
- Și frații tăi? Nu iti prea sunt alaturi?
- Sunt,oarecum,dar...Nu sunt chiar ce par a fi.
- Interesant.
- Continuă să povestești despre stele,imi place sa iti ascult vocea.