Suflet Negru

XX

  Ma uit la el cum rânjeste ca un neghiob apoi începe să vorbească parca amuzat ca ma văzut ieșind din baia fetelor.
- Nu stiai ca aia e toaleta fetelor?
(Nu reusesc sa deschid gura ca tipa iese din baie iar el o analizează atent. Erau câțiva nasturi încheiati greșit și avea  părul ciufulit,să nu mai zic ca era rosie în obraji și încă nu își controla bine respirația. ) Ba,tu chiar esti un obsedat sexual. Esti cu adevarat un misogin.
- Derec,cel puțin eu f#t fete,nu băieți ca tine.
Nu astept sa zica ceva ca plec in cabinet să imi iau geanta și să văd dacă acea tarfa mai e acolo. A plecat la fel fac și eu. Le mai fac cu ochiul câtorva fete apoi cand dispar din vizorul meu imi pun căștile în urechi și dau muzica la maxim. Astept masina să vină să mă ia și îl pe frate-miu iar cu acel ciudat. Ce tot zic,și fratemio e foarte ciudat. Nici nu vrea sa vorbeasca cu noi. E ca un robot cu cipul ars sau cel putin asa mi se pare...Cand eram mici eram mult mai apropiați dar de cand l-au dus la acea școală stupidă să schimbat,acum e de necunoscut.

.........................................................................
Pov Denis/Jack

Sunt la Martin acasă,ma obligat să vin,acest om chiar nu acceptă un refuz,am avut dreptate,e incredibil de enervant.
Intru in mica cabana făcută din lemn,este un singur etaj are bucătărie sufragerie și dormitor totul într-o singură cameră iar baia era singura separată. Bucătăria era formată dintr-un aragaz,o masă,câteva dulapuri aranjate deasupra mesei ce se pare ca se extinde,o chiuvetă și un mini frigider. Avea un fotoliu și o canapea ce la fel se extindea. Era acoperită de o pătură neagră și 2 pernute gri așezate în părți opuse pe canapea. Langa o fereastra era un birou pe care stăteau niște cutii cu ciocolate.  Observ și un dulap cu o oglindă și câteva cutii prin prejur,presupun ca nu a despachetat tot sau nu a aruncat încă cutiile. Se duce spre dulap și își scoate un tricou negru și niște pantaloni de trening. Se dezbracă fara sa se simtă deranjat de prezenta mea. Are corpul foarte bine conturat,dar văd pe spate mai multe cicatrici . El observa ca ma uit la el și zâmbind imi spune:
- Ce te uiti la mine de parca as fi o bucățică de ciocolată?
Încep să râd dar ma opresc instant pentru ai da explicația.
- Mă gândeam de unde ai acele cicatrici.
- Hm,să zicem doar ca nu avem cu toții copilării perfecte și familii în care simti iubirea celor de lângă tine.
- Inteleg perfect asta...
- Tu? Dar văd că ai o familie destul de drăguță, țineți unii la alții, am tras cu ochiul peste dosarul tău...Si Îmi pare  rau pentru părinții tăi, au făcut accident cu doi ani în urmă nu? Din cate am vazut acolo ăsta a fost cel mai rau lucru care ti să intamplat.
- ... am,hai sa...să facem acel proiect...nu e timp de pierdut...
- Îmi pare rau daca ți-ai amint...
- Te rog,las-o așa...să zicem doar ca...nu poti crede tot ce citești.  Lucrurile nu sunt mereu ce par a fi.
- Ce vre...
- Hai sa terminam proiectul ca trece timpul.
- Ok,de acord(zâmbește din nou fara nici o greutate)

.........................................................................
- Uite ca am terminat destul de rapid.
- Ai dreptate.
- Ai ceva de făcut acasă?
- Doar să imi hrănesc pisica, de ce?
- Imi e destul de plictisitor singur.
Se întinde pe jos și se uita in pod cu o fața tristă și posomorâta.
- Tu nu ai prieteni cu care să ieși?
- E mult spus "prieteni",majoritatea doar profită...nu am prieteni adevărați.
(Își întoarce privirea către mine cu o fața de câine ce cere îndurare. )
- Bine,hai sa iesim undeva.
- Dar pisica? Nu va deveni geloasă?
- E băiat în primul rând, în al doilea rând casa mea este aproape și a să trec să îl hrănesc pe Lucifer.
- Lucifer? Original nume.
- Păi și el e original(ma uit cu coada ochiului în timp ce zâmbesc cu juma de gură rade și el cand isi da seama ca îl copii pe el prin aceste vorbe.)
- Bine,stai sa imi iau un tricou și plecăm.
Nici nu am realizat ca el rămăsese doar în pantaloni. Trecem pe la mine si intram in casă. Măsoară din priviri încăperile prin care trecem până la bucătărie. Lucifer aștepta mieunand la ușă și presupun ca ma înjură ca nu l-am hrănit azi. Se urca pe pantalonii mei si își bagă ghearele în carnea mea. Il iau ușor în brațe și il  dau lui Martin să îl țină.
- Ce pisic negru și adorabil
- Știu
- Dar eu sunt mai adorabil ca el.
- Vezi să nu, nimeni nu e mai adorabil ca motanul meu.
- Tu esti adorabil.
Ma uit la el cu sprâncenele ridicate și cu o privire oarecum intrebatoare.
- Bă dacă îți dau acum una a să trebuiască să fii strâns cu penseta de aici.
El începe să râdă de fața mea serioasă apoi vorbește încă printre hohotele de râs.
- Ok boss,cum zici tu.
Ii pun in bol o cantitate mai mare de carne pentru ca nu stiu cand ma voi intoarce. Mănâncă lacom apoi noi iesim și ne continuăm drumul. As lua mașina dar a luat-o Victor de ieri,asa ca mergem pe jos pana la un local ce pare a fi un bar. Intrăm înăuntru și văd multi bărbați ce erau deja beți sau se frecau de câte o fată cu fusta mini și decolteu foarte darnic. Mirosea a tutun și băutură, lumina era foarte slabă lipsind ferestrele și era luminată doar de câteva reflectoare slabe așezate strategic. Ne așezăm lângă bar și el comandă două băuturi. Apoi începe să vorbească facandu-ma să tresar.
- Nici tu nu prea ai prieteni așa-i?
- Eu prefer să imi petrec timpul singur. Nu am avut până acum nevoie de prieteni.
- Păi de acum ar trebui să te obișnuiești  și nu ma fă să decurg la cele mai drastice modalitati sa te fac sa închizi gura cand încerci să mă refuzi. Vrei sa fim prieteni?
Ma uit la el amuzat pentru ca a început să își modifice mimica feței la fiecare cuvânt devenind mai amuzant.
- De ce o spui ca o invitatie la intalnire?Cu tine nu am de ales. Cine ma pus sa va arat școală.
- Pf,cine te-a pus să vii la aceiasi școală unde era să vin și eu?
- Însăși dracu cred ca a facut asta,îi cam place să imi faca dureri de cap.
- Ce eu tot sunt o durere?
- Tu esti o adevărată migrenă indestructibilă.
- Hm,atunci lasă-mă să fiu și medicamentul care alungă migrena. (Zâmbește și are o privire perversă, se apropie încet de mine iar eu ma aplec pe spate să mă îndepărtez)
- Cum? Vorbesti ca un homosexual.
- Crezi ca sunt gay?
Spune cu același zâmbet stupid pe chip.
- Nu. Eu doar... Eu...
Începe să râdă în hohote iar eu ma incrunt.
- Stai calm,nu sunt gay. Am râs puțin de tine. Esti cumva homofob?
- Nu,doar ca ... Nu am avut niciodată vriun contact cu asemenea persoane.
- Sa iti fi văzut fața, era de parca iti era frica sa nu ma supăr sau ceva de genul ăsta.
Pufnesc și eu în râs cand încerca să ma imite.
- Nu imi era frica,imi e indiferent dacă te suparai sau nu.
- Oare?(zâmbește în timp ce își arcueste o sprînceană)
- Da.
- Esti sigur? Pana la urmă sunt singurul tau prieten.
- Nu esti singurul meu prieten!
- Serios? Ce prieteni mai ai?
- Păi...este... Maia și Emily și...păi...
- Dar nu prea petreci timpul cu ele ,sau cu ceilalți prieteni pe care nu ii tii minte.
- Ei,dar ce conteaza asta?
- Nu contează
- Atunci de ce vorbim despre asta?
- Pentru ca imi place cum arăți cand te enervezi.(iar zâmbește și formează un contact vizual cu mine pe care nu îl rupe.)
- Iți bag două scobitori în ochi dacă te mai holbezi mult.
- De ce esti asa violent?
- Tu de ce esti asa enervant?
- Hm,marele mistere ale lumii.
- Tu sigur esti una din ele
- Crezi ca sunt un mister?(din nou ridică o sprînceană și schițează un zâmbet strâmb în colțul gurii)
- Nu,cred ca esti vreun extraterestru venit de pe alta planeta cu scopul de a devora creierul oamenilor prin puterea ta de super enervant.
Cuvintele mele îl fac sa râdă și mai tare,deși eu încercăm să mă păstrez serios am pufnit și eu în râs, fiind ca ma amuză modul cum rade si pentru ca nu ii păsa cum se uita lumea în acest moment la el,iar asta mă făcea să fiu și eu mai indiferent la privirile încruntate,intrebatoare și mustratoare ale oamenilor. Ne cam ametisem amândoi și am pornit spre casă cand luna plina începea să își facă loc printre stelele ce abia începeau să strălucească. Noi încă ne radeam,dar nu mai Stiu din ce motiv. As zice ca nu am râs de mult asa,dar adevărul e că nu am râs niciodată asa,adică chiar să simt acea fericire care să imi provoace această criză de râs.
Ajungem in fața casei mele. Luminile sunt stinse semn ca nu e nimeni acasă. Mă opresc din râs căzând într-un fel de melancolie din cauză că...Chiar dacă eram 4 într-o casă foarte rar eram împreună. Cel mai des stau singur cu Lucifer și mă pierd în gânduri imaginandumi cum ar fi fost dacă nu evadam. Dau un pic din cap să alung imaginile provocate ce imi stăteau încă pe retină. Martin observa rapid schimbarea mea brusca și își îndreaptă ochii către casă.
- Mereu stai singur?
- In mare parte
- Hm,imi pare rau pentru tine.
Ma întorc la el și zâmbesc oarecum forțat, stau asa de aproape de el încât abia acum observ ca e un pic mai înalt ca mine.
- Nu ai pentru ce sa iti para rău. Asta nu e ceva ce ai putea rezolva, de fapt...nimeni nu poate.
- Știu ... Dacă se întâmplă ceva poti veni oricand la orice oră la mine.
- De ce faci asta?
- Ce?
- Te comporți de parca mai cunoaste de ani și imi ești cel mai bun prieten.
Păstrează liniștea pentru câteva secunde și imi fixează ochii indreptandu-si spatele și își drege vocea.
- Unii prieteni nu au nevoie de ani,ma comport asa pentru ca simt ca imi ești prieten,nu ai nevoie de ceva ce eu am,de asta am incredere ca nu mă vei folosi ca toti ceilalți...
Sinceritatea se simte tare și clar în vocea lui. Deși vorbea serios și răspicat o spunea pe o voce dulce.
- Nu vreau prieteni.
- Ai auzit de vorba " Daca nu ma vreți voi va vreau eu"
- Nu imi pasă.
- Bă îți pasă
- De unde știi?
- Simt.
- Ce? Cred ca ai simțurile cam ruginite.
El începe să râdă. Eu stau confuz,ce il apuca iar pe ăsta?
- Cum am spus,vii oricand ai nevoie.
Ma trage într-o îmbrățișare din care am incercat sa ies dar se pare ca este și mai puternic ca mine...sau poate chiar aveam nevoie de o îmbrățișare...

.........................................................................