𝒮𝓌𝑒𝑒𝓉 𝐵𝒶𝓈𝓉𝒶𝓇𝒹|𝐹𝐹|𝒫𝒥𝑀/𝐹𝒾𝓃𝒶𝓁𝒾𝓏𝒶𝓉

Capitolul 7

La cafenea

Hyeon POV

Eram la cafenea și îmi făceam treaba ca de obicei.

După toate cele întâmplate ieri nu m-am putut concentra absolut deloc pe muncă.

Mă tot gândeam la cuvintele spuse de Jimin atunci. Te plac, Hyeon. Mult.

Ce ar putea să însemne asemenea cuvinte din partea unui pervers ca el?

Dacă cuvintele astea nu sunt sincere și sunt doar un pretext pentru a se apropia de mine și a afla mai multe informații cu scopul de a le folosi împotriva mea?

Dar pe de altă parte, cuvintele și privirea lui păreau sincere. Și sărutul acela părea că îl aștepta demult.

Nu pot minți că nu mi-a plăcut. Mi-a plăcut. Foarte mult. Pentru un moment chiar m-am simțit protejată. Și până la urmă s-a sacrificat pentru mine. Cu siguranță trebuie să însemne ceva.

Eram atât de afundată în gândurile mele încât nici nu am realizat pentru o secundă că tocmai am scăpat jos o tavă cu pahare pe care o țineam în mâini.

Asta nu e bine. Trebuie să mă concentrez mai mult.

"Ești bine, Hyeon?" Mă întreabă managerul puțin îngrijorată.

"Ah, managere, îmi pare rău."

"Nu-i nicio problemă, Hyeon. Dacă ai probeleme te rog, nu ezita să mă consulți. Indiferent ce este, bine? Ne mai vedem!" Mă salută ea după care mă lasă singură în vestiar.

Off e de rău. Îmi spun eu cu voce tare.

"Te distrezi, eh?"

În a doua secundă am sărit speriată știind că vocea era a lui Jimin.

"Jimin, parcă erai în spital. Ai fost deja eliberat?" Îl întreb eu agitată.

"Cum era de așteptat din partea mea, nu?" Îmi spune el cu un zâmbet sec pe față.

"Ce spui? Ești încă înfășurat în bandaje!"

"Ești îngrijorată pentru mine?" Mă întreabă el, de data aceasta zâmbetul crescându-i pe chip.

"Nu veni aici pur și simplu!" Îi spun eu după care încep să îl împing.

"Am vrut să te văd la cafenea cât mai curând, Hyeon."

Când am auzit ce tocmai a spus, nu știam cum să reacționez. Pur și simplu m-am înmuiat de tot. Am rămas nemișcată.

Dacă înainte cuvintele lui nu însemnau nimic pentru mine și nu dădeam nici doi bani pe ele, ei bine, acum e diferit.

Acum țin cont de orice cuvânt îmi spune. Și acum simt fiecare emoție cu care rostește cuvintele.

Dar nu vreau să îi arăt asta. Nu vreau să îmi arăt slăbiciunile în fața lui.

"Oprește-te!" Strig eu la el în timp ce îl împing cu putere în spate, după care mă îndepărtez și eu îndreptându-mă către dulapuri.