Capitolul 1

593 36 6
                                    

*La liceu, camera consiliului studenților *

Hyeon POV
"Dumnezeule, locul ăsta e plin de persoane dezordonate!" oftez eu nervoasă stând în locul președintelui.

"Hei, Suga! Ai terminat lucrul pe care ți l-am cerut?"

"Președinte, este într-adevăr necesar să pregătim un ghid de instrucțiuni pentru studenți?"spune Suga puțin bâlbâindu-se văzând că eram destul de nervoasa.

"Idiotule! Bineînțeles că este! Altfel, băieții vor deveni dezordonați din nou!" pufnesc eu nervoasă dând cu pumnul în catedră.

"B-B-Bine!" spune băiatul speriat de comportamentul meu.

*Acum câțiva ani, Liceul Kangbuk a fost transformat într-o școală educațională. Din moment ce odată a fost o școală de băieți, 80% dintre studenți sunt băieți. Și eu sunt prima fată președinte a consiliului elevilor dintr-un asemenea mediu. Acum că sunt președinte, voi domni peste băieți cu un pumn de fier! Încă din prima zi de școală, fiecare zi a fost o experiență neplăcută. În prezența acestor băieți care fac numai ce vor ei, tot ce pot fetele să facă este să îndure în liniște. În scopul de a schimba această situație, am lucrat din greu cu o determinare de neclintit! Și asa, am dobândit încrederea profesorilor și actualul meu statut de președintă a consiliului elevilor.*

Mergeam gânditoare pe coridorul liceului, dar m-am oprit brusc, când aud un plânset de fată. Nu mai ezit nicio secundă și merg spre locul din care se auzea plânsul. Nici nu mă surprinde atunci când îl văd pe Jimin stând cu mâinile în buzunar privind nepăsător o fată care plângea în fața lui.

"Hei, ce s-a întâmplat?" întreb eu iritată.

"Nu prea multe. Doar am refuzat o confesiune." îmi spune el pe un ton calm.

"Iarăși tu, Park Jimin!?" întreb eu nervoasă.

Fata nu a mai rezistat și a trecut în fugă pe lângă mine plângând fără oprire.

"Ți-am zis de nenumărate ori să fii mai sensibil când îți alegi cuvintele! O să plătești dacă te mai prind că faci vreo fată să plângă!" după ce am spus aceste cuvinte, i-am întors spatele continuându-mi drumul, fără a-l mai lăsa să spună ceva.

Autoarea POV
După terminarea orelor de curs, fata ajunge acasă, obosită după o zi în care a trebuit să le facă observații băieților din liceu.
''Am ajuns!" strigă ea, dar într-o fracțiune de secunda, o porțiune din podea pe care călcase se rupse, fata căzând cu piciorul stâng într-o gaură.

"Oh, se pare că ai ajuns acasă, surioară". o întâmpină Haneul pe sora ei mai mare.

"Ce-i cu capcana asta, Haneul?" o întreabă fata șocată pe sora ei.

𝒮𝓌𝑒𝑒𝓉 𝐵𝒶𝓈𝓉𝒶𝓇𝒹|𝐹𝐹|𝒫𝒥𝑀/𝐹𝒾𝓃𝒶𝓁𝒾𝓏𝒶𝓉Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum