𝒮𝓌𝑒𝑒𝓉 𝐵𝒶𝓈𝓉𝒶𝓇𝒹|𝐹𝐹|𝒫𝒥𝑀/𝐹𝒾𝓃𝒶𝓁𝒾𝓏𝒶𝓉

Capitolul 6

La școală

Hyeon POV

Într-o zi...pe neașteptate...m-am pricopsit cu 5 elevi.

Eram în camera consiliului studenților și dintr-o dată m-am trezit cu 5 elevi toți fiind băieți în primul an de liceu, care mă implorau să îi îndrum pe parcursul acestui an.

Eram confuză și inițial nu știam dacă să accept. După foarte multe rugăminți de la aceștia, am acceptat.

Prima zi ca mentor al lor s-a dovedit a fi un chin.

Mă urmăreau peste tot prin școală, iar toți ceilalți se uitau extrem de curioși cum sunt însoțită de cinci ciudați care pun tot timpul întrebări stupide.

Orele de curs s-au terminat în sfârșit iar eu mă pregăteam să merg spre metrou.

Însă cum am ieșit din clasă, cei 5 elevi se pare că mă așteptau și ce e și mai rău, e faptul că au vrut să meargă cu mine până la stația de metrou. 

Nu am spus nimic și am pornit spre casă, bineînțeles cu "povara" după mine.

După câteva minute de mers pe jos, am ajuns într-un final la metrou.

"Ei bine, am plecat." Le spun eu abia așteptând să scap de ei.

"Ce?" Credeam că vii pe jos la școală." Îmi spune unul dintre ei.

"Oh da, este un zvon, dar lucrezi part-time?"

Când am auzit ce tocmai m-a întrebat, pur și simplu am încremenit. Chiar nu știam ce să le spun.

"Pentru a da o mână de ajutor cu cheltuielile de întreținere, încerci să lucrezi cât mai mult posibil sau ceva de genul?"

"Ah, cum era de așteptat de la tine, Președinte, să poți face față cu ușurință unui program atât de încărcat."

"Job-ul tău trebuie să fie unul uimitor, nu?"

"E-E doar un job normal, nu e nimic special." Răspund eu puțin timidă.

"Nu, cu siguranță avem ce învăța dacă te însoțim la muncă." Spun toți entuziasmați.

"Ar trebui să mergeți acasă. E mai bine pentru voi să mergeți acasă și să vă terminați temele!" Spun eu speriată după care plec grăbită.

"Așteaptă-ne Președinte!" Îi aud pe băieți strigând după mine.

Când mă uit în spate, observ cum toți 5 mă urmăresc alergând așa că am grăbit pasul până am ajuns să alerg foarte tare.

E de rău! Nu-i pot lăsa să mă urmărească.

Dintr-o dată, am realizat cum cineva mă prinde de talie și mă trage după un zid astfel încât băieții să-mi piardă urma.

Am respirat ușurată și abia după câteva secunde am observat că persoana respectivă încă ma ținea de talie.

"Te joci de-a prinselea sau ceva?"