𝒮𝓌𝑒𝑒𝓉 𝐵𝒶𝓈𝓉𝒶𝓇𝒹|𝐹𝐹|𝒫𝒥𝑀/𝐹𝒾𝓃𝒶𝓁𝒾𝓏𝒶𝓉

Capitolul 10

Jimin POV

După ce orele de curs s-au terminat, am hotărât să mă mai plimb puțin înainte să merg acasă.

Mă aflam pe strada pe care locuiește Hyeon fără un motiv anume.

Mă gândesc ce ar face ea dacă nu m-aș afla mereu la locul potrivit să o ajut. Observ că e puternică și uneori se poate apăra singură.

Însă în cele mai multe cazuri se pierde cu firea în fața băieților care se dau la ea.

Mi-ar face și mai multă plăcere să mă lase să o ajut. Să mă accepte.

Ies din gândurile mele când văd că la picioarele mele s-a rostogolit un măr.

Îmi îndrept privirea spre direcția dinspre care s-a rostogolit mărul, câțiva pași în față.

Acolo observ că era o femeie, destul de tânără care se chinuia să adune încă alte vreo 10 mere.

"Unul s-a rostogolit până aici." O strig eu pe femeie, în timp ce ridic mărul de jos.

"Oh, ai dreptate. Mulțumesc pentru bunătatea ta." Îmi spune femeia, un zâmbet mic apărându-i pe față.

Nu au trecut nici două secunde, că plasa femeii s-a rupt, toate merele căzând pe jos.

M-am oferit să o ajut, cărând o mare parte din mere în brațe.

Celelalte care au mai rămas, le-a luat femeia.

"Îmi pare rău că trebuie să mă ajuți." Se scuză femeia, în timp ce mergeam spre casa ei.

"E în regulă." Îi răspund eu rapid.

"Uniforma asta...Ești student la Kangbuk? Dumnezeule, până la urmă și acolo sunt persoane cu inimă bună, eh?" Mă întreabă ea pe un ton prietenos.

"Cred..." Îi răspund eu puțin nepăsător.

"Și fiica mea e tot acolo. E destul de serioasă și are o voință puternică, dar se pare că nu se înțelege bine cu băieții. La început mi-am făcut griji pentru ea, dacă se bucură de viața ei de liceu sau nu. Chiar și în zilele libere lucrează part-time sau studiază. De obicei, studenții de liceu fac lucruri precum pierderea timpului pe afară sau să se îndrăgostească, corect?"

"Cred..." Îi răspund eu, continuând să privesc tot în față spre drum.

"Poate e vina mea că i-am dat o viață grea. Dar sunt ușurată. Mă bucur că te-am întâlnit. Pari să fii o persoană bună." Îmi spune femeia, privindu-mă cu blândețe.

Nu după mult timp, ne-am oprit în fața casei femeii.

Când am văzut locuința, am încremenit instant. O cunoaștem chiar foarte bine.

Am avut unele suspiciuni cine ar putea fi și am crezut că nu e adevărat...

"Te rog să intri!" Mă invită femeia înăuntru.

Am lăsat merele pe o masă în bucătărie și mă pregăteam să plec.

"Voi pleca acum."

"Așteaptă! Aș vrea să-ți mulțumesc. Măcar servește o ceașcă cu ceai." Îmi spune femeia, după care merge pentru a-l prepara.

Pe hol am observat că pe o grindă erau însemnate niște măsurători. Probabil pentru înălțime.

Un zgomot puternic și un țipăt  se aud de acolo, așa că am mers să văd care era sursa.

Când am scos capul pe ușă, am observat că femeia avea prins piciorul într-o gaură din podea.

"Mamă, ai căzut din nou? Ah, tu ești persoana care o va repara?" Se aude vocea unei fete mai mici.