𝓡𝓸𝓼𝓬𝓸𝓿𝓪𝓷𝓾𝓵 I (boyxboy)

♡Ziua 21♡

         Deschid ochii si imi simt inima cum bate de un milion de ori mai repede.

-Esti rănit?întreabă panicat
-Derek.soptesc fiind încă în stare de șoc
-Ce e in capul tău, tocilarule?! Vrei să mori si tu?!strigă si mă prinde de umeri

           Mă agăț de hanoracul lui si îl îmbrățișez strâns. Nu imi pasă că plouă sau ca fulgeră sau ca sunt ud din cap pana in picioare... sau de faptul că era să mor.

-Ai plecat...
-E doar vina mea pentru tot ceea ce ti se întâmplă rău, Kevin. Iti e mai bine fără mine! Dar eu nu pot sta departe de tine si... habar nu am cum o să fac asta!
-Dar nu vreau să mă abandonezi si tu!strig si îl privesc fix. Nu vezi?! Vrei sa faci exactă ca toți ceilalți! Nu mă poti abandona acum când am mai mare nevoie de tine! Nu o să te las!

◇Mai târziu◇

             El si-a ales-o. Nu e ca si cum ar fi venit cineva si i-ar fi ordonat să o ia de soție. A ales-o pe ea in locul meu. A fost atât de orbit ca nu i-a văzut niciodată adevărata față. Nu meritai o astfel de moarte, tată. Dar sper ca acum esti aproape de mama, si dacă mă vedeți... Imi pare rău că nu vă veți mândri niciodată cu mine. Privesc cum sicriul este acoperit de pământ. Toti cunoscuții familei mele sunt aici. Julia mă privește tristă apoi lasă privirea în pământ. Mă îndepărtez de mormânt urmat de Derek. Trec pe lângă bunica ce mă privește tristă și își așează mâna pe umărul meu.

-Vom trece si peste asta, Kevin.
-Știu, dar... E greu.zic oftând

         Continui să merg spre ieșirea din cimitir. Imi dau cravata neagră jos de la gât și mă opresc apoi mă întorc. Derek se apropie încet de mine apoi mă  îmbrățișează. 

-O să fie bine.
-Atâta timp cât nu fugi iar.zic râzând
-Chiar mă simt vinovat.zice si se îndepărtează. Dacă aș fi trimis înregistrarea mai devreme...
-Tata era slab de înger. Într-un fel sau altul tot s-ar fi ajuns aici, Helen l-ar fi părăsit iar el ar fi început să se autodistrugă, exact ca atunci când mama a murit. Deci, te învinovățești aiurea...
-Imi pare nesupus de rău pentru tatăl tău, Kevin.

          Mama Juliei isi sterge lacrimile cu un șervețel apoi mă îmbrățișează. O privesc trist cum mă strânge de umăr si isi continuă drumul. Julia apare în fața mea stânjenită.

-Stiu că în ultimul timp nu prea am fost în regulă, dar dacă ai nevoie de un prieten poti conta pe mine.zice si se îndepărtează
-Julia.zic si o prind de mână. Mereu vei ocupa un loc în inima mea, esti surioara mea mai mică, și știu că nu ești bine. Iar eu îți fac mai mult rău, dar am deja pe cineva. Nu pot renunța la aceea persoană, pentru că la naiba cu ea. Știe să intre pe sub pielea oamenilor!zic apoi îi eliberez brațul
-Mă bucur pentru tine, Charles!zice apoi râde si isi sterge lacrimile. Mă bucur că ai găsit o persoana care te face fericit!

             Și am rămas doar noi doi. Mă întorc spre el și îmi așez mâinile la spate.

-Iti stă destul de bine în cămașă, domnule Miller.zic ironic
-Știu, dar mi-e teama ca dacă mă incordez putin o să crape toate cusăturile si raman fără ea.zice admirându-si cămașa neagră
- Nu ar fi ceva ce am vrea să se întâmple.zic razand

           Ne întoarcem acasă. Ma schimb si mă așez pe pat. Aud un sunet ciudat, încă nu m-am obisnuit cu noul meu telefon. După ce că era să mor mi-ai mai si distrus telefonul. Bunica mi-a luat altul, totul e în regulă. Verific notificarile si dau de un e-mail de la antrenor. Bla bla bla... echipament nou, mai mult bla bla bla... meci? Peste 2 zile? Omul asta a luat-o razna?! E vacanță! Citesc restul e-mailului apoi las telefonul pe pat si imi bag mâinile în păr.