𝓡𝓸𝓼𝓬𝓸𝓿𝓪𝓷𝓾𝓵 I (boyxboy)

♡Ziua 30♡

Ziua cea mare a sosit. Toate lucrurile mele stau grămadă lângă ușă și așteaptă să treacă timpul. Sunt atât de stresat și mai e și faza cu tatăl meu adevărat, care se numeste Robert Collins. Bunica a găsit acel certificat, e atât de vechi! Mi-aș dori ca Derek să fie aici. Nu stiu de ce, dar cred ca simpla lui prezență ar fi facut lucrurile de o mie de ori mai bune. Bag certificatul in buzunar si văd o mașină neagră strălucitoare intrând pe porți. Ce se petrece? Mașina oprește în fața mea, iar șoferul coboară si deschide portiera din spate. Un tip înalt, cu părul aranjat, îmbrăcat lejer într-un tricou alb si niste blugi negrii coboară din mașină. Își dă ochelarii jos si mă privește zâmbind. "Acel golan tatuat din cap până în picioare". Cred ca il am in fața mea pe însăși Robert Collins.

-Mă bucur să te cunosc in sfârșit, Kevin.zice bărbatul si face un pas spre mine
-Ce cauti pe proprietate mea?!strigă bunicul ieșind
-Am venit să îmi văd fiul.zice si isi ridică privirea spre ei. Dacă vă deranjează cu ceva putem să facem un proces la tribunal, presupun ca în fața acelor analize as avea un avantaj destul de bun. Ce crezi, domnule judecător? Am o dovadă destul de bună să vă distrug in instanță? Si liniștea asta e un raspuns destul de bun.zice dupa un timp râzând. Acum, daca nu va supărați... Nu vreau să fac prea multă dramă, Kevin si-a pierdut ambii părinți, iar apariția mea sigur nu îl încântă cu nimic. Ce spui de o scurtă plimbare, puștiule? Poate avea loc si prin grădina asta imensă, dacă instinctul iti spune să nu ai incredere in mine.

Mă ridic in picioare si aprob. Zambeste privindu-i pe bunici apoi ne îndreptăm spre foișor.

-Deci, presupun ca ai auzit povestea cu sărmanul si fata de împărat.zice chicotind
-Doar partea împăratului.zic serios
-Partea sărmanului e mai simplă.zice oprindu-se. Sărmanul a iubit-o nespus si ea simțea la fel. Ne vedeam pe ascuns si... s-a întâmplat să rămână însărcinată. Ăștia doi nu știau nimic, dar au distrus totul. După ce am fost arestat am pierdut orice legătură cu mama ta. Pe cand am iesit din închisoare ea deja era căsătorită de 5 ani si avea un băiețel minunat, unul roșcat ca mama lui ce purta ochii tatălui său.zice zâmbind. A refuzat să fugă cu mine, mi-a spus că esti al lui... ca semeni leit cu el si ca indiferent daca ai fi fost al meu sau nu, tot nu ar fi fost posibil să plece. Cand am aflat de moartea ei am fost distrus. Te-am văzut cam te-a abandonat aici, răposatul... dar nu aveam ce face. Eu contra celor mai influenți oameni din tot orașul. Nimic nu ar fi iesit in favoarea mea. Ti-as spune ca imi pare rău, dar nu as ști de unde să încep cu scuzele.
-De ce apari abia acum?intreb in șoaptă
-Ti-am pierdut urma acum un an cred. Între timp m-am mutat în altă țară și mare mi-a fost mirarea ca intr-o seară, când mă uitam liniștit la televizor să aud numele Kevin Hall si să imi văd fiul jucând pe un stadion adevărat înconjurat de sute de oameni care aclamă si strigau numele lui. Ai fost o adevărată stea, încă esti de fapt.zice si isi așează mâna pe umărul meu
-Ai venit cam târziu.spun si oftez. Astăzi mă întorc la internat.
-Știu, m-am interesat mult de aceea școală. Esti un puști cu adevărat isteț și talentat. Nu încerc să te iau din drumul pe care ti l-ai facut singur. Dar vreau să îți fiu alături. Promit că nu o să fii dezamăgit.
-Tu... ai o familie?intreb curios
-Cred că faptul că am un fiu imi ajunge. Nu, nu am pe altcineva. Mama ta a însemnat prea mult pentru mine. Iar munca mea imi ocupă foarte mult timp, ca să trec de standardul de sărman am muncit mult, si poti observa singur că nu o duc prea rău. Ce spui de un drum frumos spre internat? Pun pariu ca trenul cu care urmează să mergi nu depășește viteză melcului turbat.

Rad scurt si îl privesc atent. Avem aceeasi ochi, e chiar grozav. Cred că o să accept. Sper doar să nu fi facut alegerea greșită.

-Doar o mică chestie.zice si mă ia de după gât. Iti schimbi numele si in vacanțele de sărbători trebuie să vii acasă la mine pentru că bucătarul meu gătește regește.zice fascinat
-In regulă.

Ne întoarcem la bunici si îl văd pe Derek. Se uită ciudat la tatăl meu apoi își întoarce privirea spre mine.

-Prieten de al tău?zice tatat si îl analizează din cap până în picioare
-Da.zic si mă apropii de el confuz
-Putem vorbi, între patru ochi?zice Derek si isi dă gluga jos

Intrăm în casă și îl aud pe bunicul cum incepe o conversatie cu tata.

-Cine e tipul ăla?întreabă confuz
-Aparent, el e adevarul meu tată.zic si închid ușa camerei mele după ce intrăm
-In regulă, nu vreau să imi explici asta. Prea multe lucruri de procesat si cred ca o să o iau razna. Imi pare rău pentru ca am țipat la tine. Eu... chair nu pot să te văd plecând de tot. Chestia asta mă distruge psihic! Vreau să îți dau asta. Întinde mâna.

Îl ascult si imi așeză ceva rece in palmă. După ce își ia mâna văd lantișorul lui.

-Derek, nu pot. E important pentru tine!zic si il intind spre el
-Și tu esti important pentru mine, contezi mai mult decat acel lucru, mai mult decat mi-am dorit.zice si imi strange mana in pumn. Ai grijă de el.
-Voi avea.zic și îl sărut. Te iubesc.soptesc si il privesc timid
-Și eu te iubesc, tocilar afurisit.zice chicotind.

Îl îmbrățișez strâns si simt cum lacrimile imi inundă obrajii. La naiba! Chair o să imi lipsească enorm.

-Ai putea să îmi dai câte un mesaj dacă te plictisești vreodată.zic si fac un pas in spate
-Fii sigur că o să fac asta.zice si îmi sterge lacrimile apoi mă sărută. Nu o să scapi atât de usor de mine!zice rânjind

Mă întorc afară si lucrurile par să fie în regulă între ei.

-Soferul meu deja ti-a pus bagajul in portbagaj.zice zambind. Esti gata de plecare?

Arunc o ultimă privire spre Derek care zâmbește și îmi face cu ochiul.

-Da, sunt!zic sigur pe mine si ii îmbrățișez pe bunici

Șoferul lui deschide portiera si urcăm. Nu o să mă uit înapoi pentru ca simt ca am pierdut prea multe si nu vreau să izbucnesc în lacrimi în momentul ăsta.

-Deci? Povestește-mi ceva despre tine, cum e la internat? Ce planuri ai cu fotbalul? Te văd mare fotbalist într-o zi.spune visător
-Fotbalul rămâne un hobby. Vreau să vezi ceva înainte să ajungă doar o lucrare pe masa profesorului meu.zic si iau tubul de la picioarele mele.
-Ce este?întreabă ușor confuz
-Ceva ce... eu nu voi uita niciodată.zic si scot planșa

             O desfășor si o tin de un capăt, iar el de celălat.

-E atât de perfectă.zice si ii atinge chipul
-Întotdeauna va fi.zic sigur pe mine

      ♡Sfârșit♡