Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan)

Capitolul VI

"Pentru ca timpul să treacă mai rapid am ales să mă întind în pat și să dorm, am avut un somn liniștit, fără vise."

Perspectiva lui Andrei.

Am ieșit din salonul ei, când discutam în grădină și mi-a spus că nu a fost niciodată la mare mi-a venit o idee, o să mergem împreună într-o scurtă vacanță, ea nu o să știe nimic, totuși trebuie să vorbesc cu părinții ei, sper să obțin acordul lor.
I-am cunoscut pe părinții ei cât am stat aici, sunt niște oameni foarte de treabă, însă sunt foarte grijli și nu știu cât de permisiv o să fie, mai ales că fata lor a trecut prin niște momente mai grele și nu știu dacă o vor lăsa să plece de lângă ei momentan. Sper să reușesc să îi conving.
Merg prin spital în locurile unde ar putea să fie aceștia și îi găsesc la sala de mese, stand de o parte și de alta a acesteia și mâncând câte un sandwich. Mă îndrept spre ei.
- Săru' mână! Spun către mama lui Amy când ajung în dreptul mesei. Mă întorc și către tatăl acesteia și îl salut și pe acesta și dăm mâna. Aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră dacă îmi permiteți.
- Sigur, ia loc. Spune Camelia.
Mă așez pe unul dintre scaunele libere care îmi permite să îi pot privi pe amândoi atunci când vorbim.
- O să fiu mai direct, nu are rost să trag de timp. Am vorbit cu Amy și am aflat că nu a fost niciodată la mare și aș vrea să o iau cu mine într-o mică vacanță, ca să se relaxeze și să se mai detașeze. O să mă ocup eu de toate, nu o să fie vreo problemă în sensul ăsta, o să am grijă de ea, o să fie bine, nu ați avea de ce să vă faceți griji, însă trebuie să îmi permiteți să o iau cu mine în această excursie. Am spus din prima tot ceea ce am gândit, ca să știe că am intenți serioase.
- Nu știu ce să zic. Ai vorbit cu ea despre asta? Mă întreabă Christian, tatăl lui Amy.
- Nu, aș vrea să fie o surpriză. Nu cred că a apucat să vă spună dar m-am oferit să o duc acasă când va fi externată, pentru că nu știa cu cine o să meargă și m-am gândit că aș putea să o iau atunci și să plecăm direct, ca să nu se aștepte la așa ceva.
- Nu știu dacă pot avea încredere, adică mi se pare că ești un tip destul de ok, dar.. Spune Camelia cu ezitare.
- Vă rog, vreau să îi fac o surpriză frumoasă, vă rog, puteți avea încredere în mine, vă promit că o să fie bine. O să am grijă de ea. Spun încercând să îi fac să fie de acord.
- Aveți o relație? Mă întreabă Christian destul de gânditor.
- Nu. Dar ne-am împrietenit foarte mult și ne-am atașat unul de altul. Mi-a salvat viața și îmi doresc să fac ceva frumos pentru ea, de care să se bucure, pentru că nu cred o să pot vreodată să fac ceva la fel de semnificativ pentru ea. Să nu credeți că o fac pentru că mă simt obligat sau ceva, însă chiar simt că trebuie să fac asta, vreau să o văd fericită.
-Christian? Camelia rostește numele soțului ei uitându-se blând la acesta și făcându-i semn din cap ca o aprobare.
- Bine, suntem de acord. Spune Christian după ce oftează prelung.
- Mulțumesc mult! Spun și îi îmbrățișez.
- Dar cu o condiție, trebuie să ai grijă de fata mea, dacă pățește ceva nou doi o să avem de discutat domnișorule. Spune tatăl lui Amy pe un ton autoritar.
- Vă promit că o să am grijă de ea!
Mai discutăm câteva lucruri legate de planurile pe care le am în legătură cu această surpriză, iar apoi plec, deoarece tatăl meu mă anunță că a ajuns și e timpul să mergem împreună acasă. Sunt atât de entuziasmat că au fost de acord. O să pregătesc totul, o să fie perfect.
Merg spre poarta spitalului unde mă așteaptă tata, trebuie să fac rost și de o mașină, pentru că cealaltă a fost distrusă în accident. Urc în mașină alături de tatăl meu, drumul până acasă nu e foarte lung, așa că discutăm lucruri mărunte, însă îi povestesc și despre vacanța pe care doresc să o organizez, și el îmi confirmă că e o idee bună, mai ales că nu mai am foarte mult din vacanță și va trebui să mă întorc la Genoa pentru startul noului sezon în serie A.
Am ajuns acasă. Mă dau jos din mașină și mă îndrept spre ușă. Deschid ușa casei și în fața mea apar o mulțime de fețe cunoscute și de decorațiuni. Deasupra arcadei de la camera de zi observ niște baloane pe care scrie " Bine ai venit acasă!". Mama vine la mine și mă ia în brațe, apoi mă sărută pe obraz. Sunt întâmpinat și de frații mei, Anastasia și Filip, îi îmbrățișez și pe aceștia și apoi o iau în brațe pe Xenia. La aceasta petrecere se pare că au ajuns mulți dintre prietenii și colegii mei. Nu se întâmplă nimic deosebit, am mâncat ce a gătit mama și am băut suc, am încercat să evit momentan alcoolul pentru că nu știu cât e de indicat.
În jurul orei 18:30 s-a terminat totul, pentru că cei invitați la petrecere s-au hotărât că ar fi mai bine să mă lase să mă odihnesc. Înainte de a pleca am discutat cu Pușcaș, George, Răzvan și Vișan despre ideea mea, aveam plănuit cu ei o vacanță, așa că o să merg împreună cu ei și Amy la mare în țară, apoi doar cu Pușcaș și George în Grecia, sper să pot să rezolv și cu pașaportul lui Amy până atunci pentru că vreau să îi prezint plajele din Mikonos.
Nu sunt obosit, așa că ajuns în camera mea îmi iau laptopul de pe birou și mă așez în pat. Caut locuri disponibile și încep să fac planuri. Am în minte vacanța perfectă, trebuie să fac ca această vară să fie cea mai bună.
După ce am pregătit aproape totul am lăsat laptopul pe noptieră și am mers să fac un duș, am lăsat hainele să cadă pe podeaua rece și am intrat în cabina de duș. Am ales apa fierbinte și un gel de duș mentolat, las apa să îmi ude pielea și gelul de duș să mi-o mângâie, când sunt gata îmi iau pe mine lenjeria intimă și o pereche de pantaloni de pijama. Mă așez în pat și adorm instantaneu.