Capitolul XXXVI

129 13 0
                                    

"Începem să ne sărutam și el își plimbă mâinile pe tot corpul meu. Luana începe să plângă și suntem nevoiți să mergem la ea."

După ce o liniștim mergem la bucătărie, hotărâți să mâncăm și noi ceva, pentru că mai devreme am hrănit-o doar pe Luana. E ora cinei, iar azi Andrei și-a luat liber de la antrenamentul de seară, că să poată sta cu noi. Ne pregătim rapid ceva și mâncăm împreună.
- Parcă nu îmi vine să cred cât de rapid a trecut timpul, în urmă cu un an, după turneul final, nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung atât de rapid în această postură, sunt tată, am o iubită minunată, toate asta în mai puțin de un an.. Și Luana a crescut atât de rapid.. Are deja 3 luni.. Iar noi suntem împreună de aproape un an.. 
-Andrei, lucrurile se pot mișca mai rapid decât ți-ai putea imagina. Niciodată nu m-am gândit că eu, care mereu visam să te cunosc, pentru că te apreciez pentru munca ta, să ajung în situația de a te putea săruta și tine de mână în orice moment și pe deasupra să mai avem și o fetiță minunată. Nu vreau să îi iau locul mamei ei, pentru că niciodată nu o să am cum, însă pot să spun că e copilul nostru, al meu și al tău, pentru că pentru mine nu contează dacă am născut-o eu sau nu, Luana e copilul nostru.
Am intrat într-o zonă sensibilă și continuăm discuția astfel încă ceva timp. Afară era deja întuneric, iar noi eram singuri la masa din bucătărie, discutând și savurând câte un pahar de vin roșu.
La un moment dat realizez că am încredere totală în el și vreau să descoperim lucruri împreună.
- Hai cu mine, îi spun și îl trag de mână spre camera noastă.
- Ce s-a întâmplat, Amy?
- Nimic, doar voiam să știi că am încredere îi tine și că te iubesc mult.
- Ești ok?
- Sunt foarte bine.
Pare puțin îngrijorat, vrea să spună ceva, însă eu îl întrerup lipsind-mi buzele de ale lui. Era îmbrăcat într-o cămașă neagră, simplă, și fără să îmi dau seama cu adevărat ce urma să se întâmple am început să îi deschid unul câte unul.
- Iubito, ești sigură de asta?
Cu puține emoții, dau din cap afirmativ și îl privesc puțin rușinată.
- Trebuie să o spui.
- Da, Andrei, sunt sigu..
Nu apuc să termin pentru că îi simt buzele peste ale mele și mâinile pe sub tricoul meu. Mă face să cad pe spate, în pat, iar el ajunge imediat deasupra mea. Ne sărutam pasional, iar eu îmi plimb mâinile pe spatele și pieptul lui, iar el îmi dă încet tricoul jos și începe să îmi mângâie pielea cu săruturile lui fine. E foarte atent și grijuliu, căutând o aprobare din priviri la fiecare piesă vestimentară pe care o lăsa să cadă pe podea. *... *
După o noapte obositoare mă trezesc lângă Andrei care încă dormea, mă ridic din pat și îmi iau de pe podea lenjeria intimă, cu care mă îmbrac și cămașă lui Andrei, nu îmi vine chiar ca și o cămașă de noapte, însă e destul de lungă încât să mă acopere. Mă duc la Andrei și îi dau un pupic pe frunte. Deschide încet ochii și mă prinde de mână, după care mă aruncă peste el în pat și mă sărută dulce.
- Bună dimineața, iubito!
- Bună dimineața, iubitule!
De uită la mine cu o privire grijulie și puțin îngrijorată.
- Cum te simți, ești bine?
- Da, sunt bine, nu îți face griji. Îi spun ca să îl liniștesc și îmi așez capul pe pieptul lui.
Mă sărută pe frunte și îmi mângâie obrazul cu 2 degete.
- A fost o noaptea foarte frumoasă. Chiar nu mă așteptam
- Și pentru mine a fost mai ok decât mă așteptam.
Îl sărit apăsat după care mă ridic de pe el.
- Trezirea puturosule că trebuie să mergi la antrenamente. Mă duc să își fac ceva de mâncare, te aștept.
O iau pe Luana din pătuț și merg în bucătărie. Îi pregătesc lui Andre o cafea și un mic dejun ușor, totuși care o să îi dea energie. În scurt timp îl văd în pragul ușii privindu-mă cum o țineam pe cea mică în brațe și îi dedeam să mănânce. Vine spre noi și mă ia în brațe, după care ne sărută pe amândouă pe frunte.
-Azi o să vină o bonă, că să te ajute cu cea mică, știu ca nu m-am sfaturi cu tine în privința ei, însă nu am avut când, dacă nu îți place putem să găsim și pe altcineva, deci nu îți face prea mute griji cu asta.
- Stai liniștit, sper să mă înțeleg cu ea.
Ne așezăm și mâncăm, după care iubitul meu pleacă la antrenamente, la mai puțin de 30 de minute distanță aud sonetia și merg să deschid. În fața ușii e o fata în jur de 25 de ani, îmbrăcată puțin sumar, o pereche de ochelari acoperind-i privirea.
- Bună ziua, eu sunt Samira, noua bonă a Luanei.
- Bună, eu sunt Amy, mama Luanei.
- Mă bucur să vă cunosc.
O poftesc în casă și îi prezint câteva lucruri și o las câteva minute singură cu fetița până merg să îmi fac un duș. Pare să se descurce și Luana e destul de receptivă și pare să înțeleagă foarte bine ce i se spune.

Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum