Capitolul XIX

179 20 0
                                    

"Mă cuibăresc în bratele lui și stăm pe canapeaua din camera de zi privind pe geamul care începe să fie udat de picături de ploaie."

Ai mei nu vor veni în seara asta acasă, au ales să stea alături de Ayda la spital, iar Andrei a ales să rămână lângă mine, mi-a spus că nu vrea să mă lase singură în situația asta. Seara trece rapid și decidem să mergem în cameră, nu ne era prea somn, dar ziua a fost solicitantă și avem nevoie de odihnă. Stăteam în pat îmbrățișați și ne priveam, din instrict îmi mușc buza, mai fac asta câteodată.
- Nu îți mai mușca buza sau o să o fac eu.
Zâmbeasc la auzul vorbelor lui și îl sărut scurt. Se apropie încet de mine și mă sărută, dar de data asta îmi prinde ușor buza cu dinți. Doare puțin și mă face să scâncesc înfundat. Se retrage imediat și din instinct îmi ating buza cu două degete.
-Scuze, te doare? Spune și se uită ușor vinovat la mine.
- Nu, e ok.
Vreau să mă răzbun așa că mă suit peste el și îl sărut, apoi cobor încet spre gât și acolo mă opresc pentru a îi face un semn, să știe toată lumea că e luat. Apoi mă dau jos de pe el întorcându-mă în jumătatea mea de pat.
- Așa vrei să jucăm? Mă întreabă și râde.
Se suie peste mine și îmi prinde mâine deasupra capului, mă privește în ochi de deasupra și îmi zâmbește. Mă sărută pe gât și își plimbă nasul cu finețe peste pielea mea. 
- De data asta decid să nu îți fac semn, ai tăi au avut încredere în mine și după întâmplarea de azi snu vreau să creadă lucruri greșite. Dar asta nu mă împiedică să nu îmi iau revanșa.
Andrei începe să mă gâdile eliberându-mi mâinile, încerc să mă apăr dar nu pot, apoi mă lasă, însă rămâne tot deasupra mea și se uită ștrengar la mine.
- Îți e somn?
- Nu prea, de ce?
- Hai să ne jucăm un joc, mă întorc imediat. Spune și se ridică și iese din cameră.
Mă ridic în coate și aud cum coboară scările, pentru că a lăsat ușa deschisă. Peste aproximativ 5 minte se întoarce și ține în mână un pachet de cărți și o sticlă cu vin, iar în cealaltă 2 pahare.
- Vrei să ne jucăm adevăr și provocare? Mă întreabă jucăuș.
- Imm, ok.
- Jumătate de cărți conțin provocări și jumătate întrebări, sunt și lucruri simple, dar și unele mai complicate, dacă nu vrei să răspunzi sau să faci provocarea trebuie să primești o pedeapsă, pe care trebuie să o îndeplinești.
- Sună interesant.
- Chiar e.
Stăm față în față în pat iar el aranjează cărțile de joc.
-Ok, tu prima, ce alegi?
- Adevăr.
Trag una dintre cărțile din acea secțiune.
-"Cum crezi că vei muri?" Cred că o să mor de bătrânețe sau vreo boală.
- OK, rândul meu.
- Ce alegi iubitule?
- Eu o să fiu puțin mai îndrăzneț ca tine și o să aleg provocare.
- OK
-" Lasă pe cineva să îți desezeze ceva pe obraz." Iubit-o ai onoarea.
Mă ridic rapid din pat și merg până la birou de unde iau un pix negru. Aleg să îi desenez o maimuțică, când termin râd de ce tocmai am desenat. Își ia telefonul din pat și se uită în ecran pentru a vedea ce am realizat.
-E chiar drăguță, spune și râde. Ok, acum e rândul tău.
- Aleg și eu provocare de data asta.
Mai trag un cartonaș, de data asta din pachetul cu provocări și o citesc cu voce tare.
-"Fă un balon...." Ah iubire nu fac asta.
- Ce e?
Îi întind cartonașul să îl citească.
-De ce nu?
- Păi nici măcar nu am cu ce.
-Pot să o rezolv și pe asta dacă vrei. Spune și râde amuzat de fața mea ușor mirată și amuzantă.
- Aleg să îmi dai o pedeapsă. Spun și mă uit la el în speranța că o să îmi dea ușor.
- OK, pedeapsa o să fie să îți deschizi un nasture, de la ceva ce porți.
Aveam pe mine o cămașă din șaten și o pereche de pantaloni scurți din același material, așa că deschid nasturele cel mai de jos al cămășii, deoarece primii doi de sus erau deja deschiși.
- Am scăpat mai ușor. Spun și râd.
-De data asta. Spune și râde.
- Ce alegi?
- Întrebare, spune și trage o carte din acel pachet. " Ai făcut vreodată în one night stand?" Sincer nu, nu prea sunt genul.
-Pot spune că am observat.
Râdeam amândoi și ne privim amuzați. Apoi Andrei cască și ceva mă determină să fac și eu același lucru.
-Hai la somn mai bine, continuăm altă dată.
- Bine iubitule.
Strângem lucrurile din pat și le punem undeva pe noptieră, apoi ne întoarcem în pat și după alte  câteva săruturi și priviri adormim.
Dimineața mă găsește singură în cameră, așa că mă dau jos din pat și merg direct spre baie, fără aștepta să îmi revin foarte bine. Deschid ușa băii și imediat observ apa pornită la duș, mă retrag rapid și strig un "scuze". Se pare că Andrei a fost mai matinal decât mine. Nu peste mult timp iese din baie purtând numai pantalonii lui scurți care îi cad perfect pe solduri lăsând la vedere micul tatuaj pe care îl are.
- Scuze, nu mi-am dat seama că ești în duș. Spun și mă uit puțin stânjenită la el.
Vine și mă sărută pe frunte delicat și se uită ușor amuzat la mine.
- Nu ai de ce să îți ceri scuze, ești iubita mea până la urmă.
Mă ridic și eu din pat și merg să fac un duș rapid, apoi merg cu Andrei în bucătărie să pregătim micul dejun, pentru că in vreo 30 de minute trebuie să apară și părinții mei însoțiți de Ayda. Chiar înainte să așezăm farfuriile pe masă ușa se deschide și ai mei intră pe ușă. Ne așezăm toți la masă și discutăm lucruri normale. Până la un moment când Ayda observă un mic detaliu.
- Ieri nu îl aveai. Spun și arată spre semnul de pe gâtul lui Andrei.
Îi arunc o privire urâtă și fac semn ușor către părinții mei.
- Amy, ce ai avut cu săracul băiat de l-ai mușat?  Mă întreabă tata ușor amuzat.
- Nimic, doar ne-am jucat.
- V-ați jucat? Întreabă Ayda pe un ton sfidător și râde.
- Ayda, spun și îi fac același semn ca mai devreme.
- A fost doar ceva de moment, sora ta e fiarte posesivă și știind că azi plec înapoi la București a vrut ca toată lumea să știe că sunt luat.
Toți râdem la explicația dată de Andrei.
După ce mâncăm acesta își strânge lucrurile și le pune în mașină. O să stăm departe unul de celalalt câteva zile așa că despărțirea nu e lacrimogenă, chiar dacă știm că ne va fi dor. Își ia rămas bun și de la familia mea, iar apoi urcă în mașină și pleacă spre București. Mă întorc în casă și urc la mine în cămară, vreau să stau puțin singură și să reflectez la lucrurile care s-au întâmplat în ultimul timp, a fost o perioadă destul de solicitantă și neprevazută pentru mine.

Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum