Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan)

Capitolul XIII

"Totul e atât de clar, dar atât de ambigu..."

Perspectiva lui Andrei.

Atunci când apa caldă îmi atinge pielea gândurile mele prind cea mai clară formă, atunci știu cu adevărat ce vreau și ce simt. Îmi place de Amy, știu că aș avea șanse cu ea dacă ar avea cea mai mică urmă de sentimente și m-ar putea vedea mai mult decât un prieten. Seara trecută chiar voiam să îi spun că sunt îndrăgostit de ea, pentru că aveam curaj, însă în dimineața asta, când am simțit-o în brațele mele mi-am pierdut tot curajul. Îmi era teamă că o să se distanțeze în cazul în care nu are sentimente, așa că am încercat să o repar cumva, chiar dacă mi-aș fi dorit să o mai sărut încă odată.
Vreau să vorbesc mai mult cu ea, pentru că am realizat că ne cunoaștem, dar totuși nu știu prea multe despre ea. Aprofundez în aceste gânduri, însă nu zăbovesc prea mult, pentru că trebuie să merg la micul dejun. Ies din duș și mă îmbrac. Îmi iau pe mine o pereche de blugi negri, cu ceva modele pe ei și un tricou alb cu doi ochi negri. Merg în bucătărie, acolo erau George, Ianis și Raluca. Pușcaș era vrăjit de conținutul frigiderului, iar Ianis și Raluca vorbeau și își zâmbeau frumos.
- Neața '!  Spun și îi fac pe toți să mă privească.
Îmi răspund la salut și după își continuă activitățile. Realizez că nimeni nu a pregătit nimic pentru în această dimineață, așa că am să comand ceva.
- Voi ați mâncat?
- Nu încă, îmi răspunde Ianis fără să își ia ochii de la Raluca.
- OK, o să comand ceva. Spun și mă îndrept către telefon.
La aproximativ 2 minte după ce am comandat mâncare Amy își face prezența în bucătărie. E îmbrăcată lejer, într-o rochiță largă, roz și cu Mini pe ea, care îi vine puțin peste genunchi.
- Bună dimineața! Spune plină de energie și luminozitate.
- Neața '! Cum te mai simți? O întreabă Raluca reușind să își desprindă privirea de la Ianis.
- Sunt bine, mulțumește!  Spune Amy și îi zâmbește luminos.
Se aude o bătaie în ușă, dau să mă ridic pentru a merge să deschid însă sunt oprit din drum de vocea fetei pentru care am început să simt mai mult decât prietenie.
- Deschid eu! Spune și fuge rapid spre ușă.
- Probabil a venit mâncarea. O anunț, dar ea deja ajunsese la ușă.
După puțin timp se întoarce cu ce comandasem. Mâncăm toți 5 și după decidem să mergem la delfinariu. Pentru că Amy era foarte încântată. Ianis și Raluca au spus că ne vor însoți și ei  și mai trebuia să îi anunțăm și pe ceilalți să vedem dacă vor să meargă.
-Amy, ai să îmi împrumuți și mie ceva de îmbrăcat, nu am venit pregătită? Spune Raluca și Amy îi spune să meargă cu ea în cameră. Părăsesc încăperea și apoi și Ianis decide să facă un duș și îi împrumut unul dintre tricourile mele, e mai scund ca mine cu vreo 10 centimetri, însă cred că o să îi vină destul de bine.
M-am gândit să îi pregătesc lui Amy o surpriză, însă nu știu ce să fac, având în vedere că nu suntem împreună nu pot să fac nimic romantic. Am observat că e o persoană care apreciază mult lucrurile și gesturile simple, așa că la lăsarea serii o să îi propun să ne plimbăm împreună pe faleză, apoi o să o mergem cu barca în larg.
Mă pierd printre gânduri și între timp ne strângem toți și plecăm spre delfinariul din Constanța. Drumul nu a fost foarte lung, eu am mers cu Amy si Pușcaș, Ianis și Raluca au mers cu mașina lui Ianis, iar George a mers cu Bianca. Răzvan și Alex. Tot drumul m-am gândit dacă să încerc să îi spun în această seară ce simt cu adevărat, însă nu știu dacă e momentul, încă mă tem de răspunsul ei. Aș vrea să încerc să vorbesc cu Raluca și să o întrebe ea. Mai  discret, sau să integreze cumva în discuția lor, dar cred că e mai bine să aflu direct de la ea ce simte și ea de la mine, e mult mai bine.
Am ajuns la bazin și Amy era foarte entuziasmată, puteam vedea bucuria din ochii ei, a făcut multe poze și chiar la un moment dat l-a mângâiat pe unul dintre delfini, iar unul dintre băieții de aici i-a dat și un peste ca să îl hrănească. Iubesc să o văd fericită și sper să o pot vedea mereu cu acest zâmbet larg pe față. După ce ne terminăm vizita mergem pe plajă. Când Amy se juca în apă am tras-o pe Raluca mai într-o parte ca să vorbesc ceva cu ea.
- Raluca, dacă te rog poți să mă ajuți cu ceva?
- Da, sigur.
- Ai putea să mergi împreună cu Amy undeva, să îi spui că vrei să ieșiți ca fetele? Trebuie să merg să pregătesc niște lucruri și nu vreau să aibă vreo bănuială.
- Uuu, vrei să îi faci o surpriză?
- Cam așa, dar te rog, ea nu trebuie să bănuiască nimic.
- Bine, o să te ajut.
-Mulțumesc mult.
Ne întoarcem lângă ceilalți, iar Raluca se duce să vorbească cu Amy și le văd pe amândouă cum se îndreaptă spre noi.
- Noi ne ducem să ne plimbăm pe la magazine, să facem o rundă de shoping, spune Raluca și îi zâmbește lui Ianis.
- Aveți nevoie de însoțitor? Le întreabă Ianis.
-Vrem să ieșim ca fetele. Spune Raluca și îi face un semn din ochi lui Ianis, iar acesta pare să înțeleagă intenția fetei.
- Bine fetelor, când terminați dacă vrei sunați ca să vină cineva să vă ia. Le spun și le zâmbesc.
- Bine. Răspunde Amy și apoi pleacă împreună. Aștept să se îndepărteze destul de mult și îmi iau cheile de la mașină și mă pregătesc să plec.
-Băieți eu am niște treabă, trebuie să pregătesc ceva, ne vedem.
- Unde pleci așa grăbit? Mă întreabă George și se uită întrebător la mine.
- Am ceva de rezolvat, vă spun eu mai târziu.
- Bine băiete, ai grija, dacă ai nevoie de ajutor anunți.
- Bine.
Plec de pe plajă și mă îndrept spre un loc special de unde știu că se pot închiria bărci, găsesc una care să fie pe placul meu, căpitanul e un om foarte de treabă. Barca nu e foarte mare, dar e spațioasă, m-am gândit că dacă tot o să fim aici să luăm și cina în larg, așa că pregătesc totul, la ora 20:30 totul o să ne aștepte pregătit, tot ce trebuie să fac e să vorbesc cu Amy. Chiar când mă gândeam la ea telefonul îmi sună. Răspund.
- Andrei, noi ne întoarcem la hotel, am zis să te anunț ca să știi unde mă găsești. Îmi spune persoana de pe cealaltă parte a firului. Mi-am dat seama imediat după voce că e Amy, chiar dacă știam dinainte pentru că aveam contactul salvat.
-Vreți să vin să vă iau?
- Nu, nu suntem departe mergem pe jos.
- Bine, Amy, atunci în cel mai scurt timp o să mă întorc și eu.
- Nu te grăbi, stai liniștit.
- Bine.
- Ne vedem.
- Pa pa.
Închide telefonul și mă lasă cu imaginea ei în minte. Decind să îl spun pe Răzvan să îi spun ce se întâmplă și după să mă întorc la hotel. E deja 18:30, mai am cam o oră la dispoziție.
- Răzvan, eu mă întorc la hotel, voi ce faceți mai stați?
-Noi ne-am dus în club frate, a zis că vine și Raluca mai încolo, am vorbit și cu Ștefania, hai nu vii și tu?
- Nu frate, am treabă în seara asta.
- Spune-i lui Amy să vină ea, să nu rămână singură.
- Avem treaba împreună. Spun puțin emoționat.
- Oo, bine frate, atunci baftă! Hai, ne auzim.
- Bine.
Închid telefonul și mă îndrept spre hotel.