Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan)

Capitolul XLII

"Chiar dacă s-a întâmplat ceva rău, când totul părea atât de frumos, simt că lucrurile merg spre bine.¨

A trecut aproape un an de la ultimele evenimente. Am reușit să depășesc totul și acum mă simt bine, sunt împăcată cu ideile, cu trecutul și cu prezentul meu. Eu și Andrei ne-am întors la mare pentru a ne mai petrece încă o dată aniversarea aici. Fetița noastră a crescut destul de mult , acum are un an și jumătate. A crescut foarte mult, dacă ar fi să nu o știu și să privesc pozele cu ea de acum și cu ea din urmă cu un an nu aș recunoaște-o. Are ochii mamei ei, dar și forma feței apropiată de a tatălui ei, totuși puțin mai delicată. 
Am lăsat-o acasă împreună cu mama, pentru că ne dorim ca de această aniversare să fim singuri, am și niște surprize pentru iubitul meu. Nu i-am luat cine știe ce și i-am spus și lui să facă același lucru, pentru că nu îmi doresc nimic. 
Astăzi împlinim 2 ani de când suntem împreună și un an de când Andrei mi-a promis că o să fim mereu împreună. Așa a fost , în fiecare moment al nostru, fie bun , fie rău am fost acolo unul pentru celălalt. Nu îmi pot dori ceva mai mult, am o familie superbă, un iubit nemaipomenit și o fetiță superbă și îi iubesc pe toți extrem de mult. Peste o lună fac 20 de ani, nici nu pot să îmi imaginez cât de repede a trecut timpul, parcă acum o săptămână eram o adolescentă de 17 ani care își întâlnea iubirea vieții. Eram doar o copilă naivă pe când l-am întâlnit pe Andrei, iar  în doar 2 ani viața mea s-a schimbat complet, m-am maturizat foarte mult și am ajuns să trăiesc lucruri pe care nu mi le imaginam că o să le trăiesc prea curând. Peste 2 luni și Ayda împlinește 18 ani, parcă nu îmi vine să cred cât de repede a putut să treacă timpul.
În această seară am să îi dau lui Andrei o veste specială , ăsta este de fapt cadoul meu pentru el, e ceva micuț , într-un pachețel, un lucru ce poate să îi aducă fericire sau tristețe, dar după cum îl cunosc se va bucura. 
Mă apuc să mă pregătesc , deoarece în 2 ore o să plecăm în clasica și frumoasa noastră aniversare pe barcă. Parcă îmi e dor de înghețata de la tonetă și de apusul pe barcă. Avem norocul că și în această seară cerul să fie senin, lipsit de norii ce ne-ar putea întuneca seara. 
Îmi fac un duș lung și relaxant, care mă ajută să  scap de aglomerația din ultimele zile. Am decis să mă înscriu la facultate, acum Luana are deja 1 an și jumătate și e mai ușor de îngrijit, ceea ce nu îmi mai solicită atenția în fiecare secundă. Am ales facultatea de psihologie și în paralel urmez  niște cursuri online de design. Am această pasiune de mult timp și o urmez momentan într-o mică măsură , adică am creat câteva hăinuțe pentru mica Luana, însă îmi doresc să pot crea pentru toată lumea. 
După ce ies de la duș decid să mă machiez, aleg ceva natural, dar totuși elegant și care se potrivește cu rochița pe care o să o port în această seară. Mă dau cu puțin fard roz pal și îmi fac o codiță micuță și finuță de tuș. Mă dau cu un fond de ten ușor , cu o acoperire medie , spre mică , care lasă un efect foarte natural, aleg să îmi dau și cu puțin bronzer, însă nu îmi fac un contur deloc accentuat și desigur partea mea preferată , iluminatorul. Am ales să port o rochiță roșie, în partea de sus are un decolteu adânc , în V , umplut de o bucată de voal de culoarea pielii, iar în partea de jos este în formă de A, dintr-un material asemănător fetrului, până undeva la jumătatea coapsei. Are și niște mâneci strânse până la cot, iar apoi în formă de clopot, tot dintr-un voal de culoarea pielii, de data asta într-un degrade cu un grena. Este creată de mine și chiar dacă nu prea obișnuiesc să port prea des ceva făcut de mine în seara asta am vrut ceva în care să mă simt confortabil și să fie și elegantă și cu note personale. Părul mi-l las drept, puțin creponat la bază , pe dedesubt pentru mai mult volum.
Sunt gata cu jumătate de oră mai devreme, așa că o să trebuiască să îl aștept pe Andrei care încă se îmbracă.  Am decis să stau în living pe canapea și să îmi verific instagramul. După câteva minute ridic privirea și îl văd pe iubitul îmbrăcat într-o cămașă albă, cu primii 2 nasturi de sus descheiați lăsându-i la vedere o mică parte din pieptul lui frumos. Poartă un sacou albastru închis și niște pantaloni de stofă de aceiași culoare. E foarte elegant în seara asta. 
- Ce e cu eleganța asta? Îl întreb și  chicotesc ușor, afișând un zâmbet larg. 
- Îmi place să fiu elegant pentru tine. Spune și îmi zâmbește la fel de tandru și nevinovat.
Vine ușor spre mine și mă ridic pentru a ieși în întâmpinarea lui. Își lipește tandru buzele de ale mele și mă apucă cu ambele mâini de după talie. Când ne despărțim din sărut aproape că am rămas fără aer. Îi zâmbesc iubitor și simt că mă îndrăgostesc cu fiecare zi și mai tare de el. 
- Mergem? Mă întreabă suav. Știu că e încă devreme, dar  ne putem plimba mai mult dacă vrei, adică nu cred că are rost să stăm aici și să pierdem timpul. 
- Da, și eu cred că ar fi bine să mergem. 
-Arăți foarte bine. Îmi spune și îmi zâmbește jucăuș . 
- Și tu.
Ne luăm de mână și ieșim împreună pe ușă. Coborâm până la parter și ieșim din același hotel la care mergem în totdeauna. Ne plimbăm ca în prima seară, pe faleză, și privim spre marea ușor agitată de niște valuri albastru-fumuriu. Aud cum se izbesc de stânci și simt și cum inima mea bate în ritmul lor. 
- Ne cunoaștem de atâta timp, știu atâtea despre tine, totuși vreau să încerc să te descopăr în întregime.
- Ce ai vrea să știi despre mine iubitule? Și nu știi deja.
- Nu știu, simt că știu multe, dar știu că nu totul, vreau să mă surprinzi cu ceva.
- O să îți spun ceva, ceva ce nu știi despre mine, însă trebuie să aștepți momentul potrivit.
- De ce nu o poți face acum?
- O să afli mai târziu.
Are o expresie destul de confuză și încerc să îi ofer un zâmbet liniștitor.
-Stai liniștit, nu cred că e ceva rău, cel puțin așa sper. 
-Bine draga mea, am încredere în tine. Ce zici de înghețată?
-Daaaa! Spun foarte entuziasmată de toneta cu înghețată. 
Mă mir cum e încă aici. De data asta merg și eu cu Andrei, pentru că vreau să îl salut pe drăguțul bătrânel care în fiecare an e aici pentru noi. 
-Bună seara, salut politicos când ajung lângă tonetă. 
Andrei luase deja înghețata așa că îmi întinde una. 
-E deja al 3-a oară . Spune bătrânelul privindu-ne blând. 
-Da, ne țineți minte? spun ușor uimită. 
-Sigur copiilor, sunteți atât de frumoși încât ar fi greu să nu îmi amintesc de voi doi. Sunteți cunoscuți și în lumea de afară, deci nu îmi e greu să îmi amintesc fețele voastre. Sunteți foarte drăguți și chiar cred că o să vă mai văd mulți ani împreună. 
Spusele bătrânelului mă lasă puțin surprinsă, dar îi zâmbesc și iau puțin din înghețată. 
După ce mai schimbăm câteva priviri ne îndepărtăm de tonetă și mergem mai departe spre debarcader. Nici nu am simțit cum a trecut timpul, am vorbit , am râs, am glumit și într-un final am ajuns la barca pe care urma să luăm cina. Andrei mă ajută să urc și mă conduce ușor spre puntea unde e așezată masa, are în centru o lumânare parfumată împrejmuită de câțiva trandafiri roșii. Scaunele sunt îmbrăcate cu o pânză albă , dintr-un material moale , perfect făcută pentru dimensiunile lor, la spate fiind prise cu o fundă roșie. Totul e în nuanțe de alb și de roșu, acum am înțeles de ce Andrei mi-a sugerat să  port o rochie roșie, care m-a făcut să îmi aleg această rochiță. Barca pornește pe mare , dusă de brizele ușoare ale mării. Apusul e în fața noastră , cu toate combinațiile lui armonioase de culori care îți iau respirația dacă ești o persoană care știe să aprecieze frumusețile naturii. 
-Iubita mea, eu vreau să îți dau cadoul, nu mai pot aștepta, pentru că toate aceste așteptări mă fac să mă emoționez și vreau să pot duce lucrurile la bun sfârșit. 
-Nu ai de ce să ai emoții dragul meu, până la urmă e ceva simbolic, nu asta contează cu adevărat. 
Vine lângă mine, mă ia de mână și mă duce la 2 pași de masă, unde era un spațiu mai mare care ne putea permite să ne desfășurăm mai bine.  Se pune în genunchi și scoate o cutiuță micuță din buzunarul interior al sacoului. Imediat realizez ce se întâmplă și mi se taie respirația. 
- Amy, draga mea, nu vreau să îți spun prea multe, pentru că ce e cu adevărat important se simte și nu se poate exprima în cuvinte. Vreau doar să îți mulțumesc pentru tot, pentru acești 2 ani în care mi-ai fost alături orice s-a întâmplat. Îți mulțumesc că mi-ai iertat greșelile și că ai fost dispusă să accepți toate consecințele. Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine și pentru că mi-ai dat cea mai frumoasă familie și sincer m-ai făcut să mă simt cel mai norocos de pe acest pământ. Îți mulțumesc că mi-ai salvat viața , atât la propriu cât și la figurat, pentru că, de când ești cu mine, mi-am recuperat zâmbetul și pofta de viață. Deci, Amy, de acum și până la finalul vieții, vrei să fii soția mea ? 
Cuvintele lui mă emoționează, îmi fac ochii să se umple de lacrimi de emoție , însă nu vreau să le las să îmi curgă pe obraji. Îl privesc plină de emoție deoarece nu mă așteptam să mă ceară de soție, chiar dacă în urmă cu un an, tot aici, mi-a promis că o să fim împreună mereu.  În ultimul timp nu am discutat prea mult despre asta, dar i-am zis că nu trebuie să se grăbească să mă ceară de soție, pentru că avem atâta timp la dispoziție și atât timp cât suntem împreună pentru mine nu contează dacă suntem sau nu uniți de o semnătură.  Nu ezit însă să îi răspund la întrebare.
-DA! Vreau să fiu soția ta și vreau să îți fiu alături  toată viața, indiferent de greutăți. 
Andrei îmi pune inelul pe deget și se ridică pentru a mă lua în brațe. Simt atât de multă emoție în această îmbrățișare, încât nu pot să îmi opresc una din lacrimi. Ne despărțim din îmbrățișare și ne sărutăm sincer. 
-Cred că ar fi cazul să îți dau și eu cadoul. Spun și îi zâmbesc nerăbdătoare.   
Scot din geantă micul pachețel și i-l întind. Îl desface cu atenție. Când vede ce e înăuntru pot citi pe fața lui confuzia.
- " Ghidul unui tată model" , cred că am fost un tată destul de bun până acum . Spune , încă confuz. 
- Deschide-o!  
Deschide prima pagină a cărții și rămâne total surprins. 
-Iubito, tu vorbești  serios ?! Spune și arată mirat spre testul de sarcină pozitiv.
- Da ! Spun entuziasmată și puțin încurcată de reacția lui. O să fii din nou tătic. Sunt însărcinată. 
Îmi sare în brațe și mă ridică de la sol. Mă sărută pasional . 
-Sunt atât de fericit !
-Și eu sunt foarte fericită ! Te iubesc atât de mult!
- Și eu te iubesc foarte mult!
Mă simt împlinită, am o familie frumoasă , un iubit nemaipomenit, o fetiță superbă și încă un copil pe drum. Ce îmi pot dori mai mult ? Totul e perfect, atâtea imperfecțiuni și defecte , atâtea încercări și dezamăgiri, atâtea clipe, toate au făcut ca totul să fie perfect. Iubirea învinge mereu , pentru că iubirea e atât de puternică încât ar putea să liniștească o întreagă planetă, tot ce e important e să îți găsești persoana potrivită, persoana care să te facă să simți că lângă ea nimic nu este imposibil și că orice ar fi o să învingeți împreună.   __________________________________________________________

Acesta a fost ultimul capitol al acestei cărți, mă bucur că am reușit să ajung până aici și vă mulțumesc din suflet pentru toată susținerea. Pe parcursul scrierii acestei cărți am avut lângă mine o mulțime de persoane speciale, care m-au ajutat enorm , m-au încurajat și mi-au dat idei pentru a continua. Le mulțumesc în mod special Mariei , Roxanei, Ralucăi, Ameliei, Tiodorei și Narcisei pentru susținere și cuvintele frumoase . De aceea acest capitol o să vă fie dedicat vouă și vreau să vă mulțumesc pentru toate clipele frumoase. Am fost împreună cu Amy și Andrei în aceste 42 de capitole, însă povestea lor o să continue mereu în mințile și inimile nostre, în inimile celor  care am simțit mereu alături de ei. Vă mulțumesc tuturor pentru lectură și vă aștept să citiți și volumul II , care ne va prezenta povestea Luanei, nu știu când o să apară , însă am fost motivată să îl fac. Cred că o să apară în continuarea acestei cărți deoarece crearea uneia noi o să aducă după ea și uitarea acesteia într-un colț din biblioteca voastră virtuală. Peste 2000 de cuvinte, ceea ce este un record și pentru mine, sper să aveți răbdare să le citiți. Vă mulțumesc tuturor pentru tot! Mă puteți găsi în continuare pe pagina mea de instagram, fan page-ul meu pentru Andrei ( andrei_ionut_radu_fan )