Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan)

Capitolul VIII

"Drumul a fost destul de lung, așa că sunt destul de obosita, după ce îmi eliberez patul cad instant în el, nu apuc să mă schimb sau să fac un duș căci oboseala mă răpune și adorm instantaneu."

Perspectiva lui Andrei

Închid ușa camerei ei și o las să își despacheteze, merg la mine în cameră și îmi așez bagajele în pat. O să despacheteze și eu, îmi pun toate hainele în dulap, iar adidașii am decis să îi pun în raftul de pe hol. Ce-i drept am ocupat o bună parte din acesta doar cu încălțămintea mea, dar din câte am observat Amy nu are decât o pereche de adidași și una de sandale cu ea, așa că nu o să fie o mare problemă.
Când termin de despachetat totul îmi amintesc că nu am întrebat-o dacă a mâncat astăzi și sunt sigur că în ultimele ore nu a mâncat nimic. Bat încet la ușa ei, nu îmi răspunde, așa că intru cât de încet pot, ca să nu o deranjez. Observ că e ghemuită în mijlocul patului și doarme. Are jumătate din păr pe față și nu îi pot observa chipul frumos. Decid să îi pregătesc ceva de mâncare și să o trezesc când e totul gata.
Îmi sună telefonul, e Pușki, cred că a ajuns.
-Da frate!
- Eu am ajuns, tu pe unde ești?
- Am ajuns cam de 2 ore. Spun destul de încet ca să nu fac prea multă gălăgie să o trezesc pe Amy. Vezi să intri încet că doarme Amy.
- Bine frate.
Am închis telefonul și am mers în bucătărie, nu știu ce îi place și ce nu, în spital am mâncat împreună, însă nu am aflat prea multe despre preferințele ei culinare. Decid să fac niște paste, dar nu unele care să fie prea grele, ceva mai lite. Am ales special apartamentul pentru că trebuie să mănânce cât mai sănătos si sigur, am mai fost aici și știu de unde să comand mâncare, însă dacă îi gătesc sper să vadă asta ca pe un gest frumos și să îl aprecieze, eu de obicei nu gătesc prea mult, însă știu să fac câteva lucruri. Pușcaș ajunge în apartament și își aruncă bagajele pe jos, în hol și vine la mine în bucătărie.
- Ce faci frate? Te-ai apucat de gătit. Mă întreabă amuzat de faptul că găteam.
- Îi pregătesc lui Amy ceva pentru cină, nu știu dacă a mâncat azi și cred că îi e foame.
- Și te-ai gândit să îi gătești cu mâinile tale?
- Da!
- Frate tu sigur nu te-ai îndrăgostit?
E prima dată când cineva se găsește așa la grija mea pentru ea, da, simt că e o legătură puternică, îmi place să îmi petrec timpul cu ea, mi se pare o persoană minunată, dar nu cred că m-am îndrăgostit de ea. Nu m-am gândit niciodată că sentimentele mele s-ar putea îndrepta în acea parte, nici măcar nu o cunosc atât de bine.
- Nu frate, nu m-am îndrăgostit. O să mă mulțumesc cu răspunsul ăsta momentan, cel puțin nu cred că sunt îndrăgostit.
- Mergem și noi undeva în seara asta? Mă întreabă George luând dintr-o farfurioară o alună și spărgând-o între dinți.
- Mergem, dar mai pe seară, după ce se trezește și Amy și mâncăm. Mergem în club?
- Da.
După ce mai lămurim câteva lucruri plictisitoare George  merge în camera lui și își despacheteaza lucrurile. Între timp eu mă ocup de paste și mai arunc câte un ochi pe instagram.
Am să aranjez și masa frumos. Aprind 2 lumânări și pun vaza cu flori din sufragerie în mijloc. Am împăturit frumos câteva șervețele si am așezat farfuriile și tacâmurile. Totul e aproape gata, așa că îl anunț pe George și după merg la Amy.
Deschid încet ușa, e încă ghemuită în pat, doarme ca un copilași, o privesc preț de câteva secunde, e foarte frumoasă când doarme. Aș putea sta o zi întreaga privind-o, însă acum trebuie să o trezesc. Mă așez cu genunchiul stâng pe pat, lângă ea și îmi pun o mână pe umărul ei, îmi duc buzele la doar câțiva centimetri de urechile ei și îi șoptesc încet numele. Deschide ochii încet și de răsucește ușor spre mine, eram jumătate peste ea și o priveam în ochii somnoroși. Geme încet și își întinde mâinile pe lângă ale mele.
- Ce s-a întâmplat? Mă întreabă cu un glas somnoros.
- Ți-am pregătit ceva de mâncare, m-am gândit că îți e foame.
Realizez că încă sunt peste ea și îi blochez orice cale de a se ridica, așa că mă retrag și rămân totuși pe pat, în șezut. Imediat se ridică și ea și își mai întinde încă o dată mâinile în sus, tricoul i se ridică încet și îi lasă la vedere două alunițe drăguțe, fix lângă buric.
- Te aștept în bucătărie.
- Bine, vin imediat, vreau să fac un duș rapid înainte.
- Bine, dar să nu dureze mult, altfel se răcesc pastele.
Ies din cameră și o las în pat privind cu ochii dulci și blânzi spre mine. E atât de inocentă și emană atâta tinerețe.
După câteva minute apare și ea, îmbrăcată în aceeași pantaloni scurți, negri, dar de data asta poartă un tricou mai scurt, în dungi albe și roși, are părul prins într-un coc dezordonat și câteva șuvițe i se revarsă peste față.
Se așază cuminte la masă pe unul dintre scaune și imediat apare și George, între timp m-au sunat și Răzvan și Rotariu că au ajuns, au spus că despachetează și trec pe la noi ca să mergem în club.
Mi-au ieșit pastele, sper să fie pe placul ei, am mai folosit și câteva secrete învățate prin Italia.
- Foarte bune pastele. Spune Amy în timp ce răsucește furculița încet în farfurie.
- Ți-au ieșit frate. Spune Pușki fiind de acord cu Amy.
Zâmbesc și ne continuăm masa, mai schimbăm priviri și vorbe.
- Amy, Pușcaș  mi-a propus să mergem mai târziu prin club și Răzvan și George (R.) au spus că e o idee bună, vii și tu cu noi, nu?
- Da, sigur, dar nu am încă 18 ani   mă vor lăsa să intru?
-Rezolv eu asta. Spune Pușcaș și îmi face cu ochiul.
Presimt că o să fie o seară frumoasă, chiar dacă am plănuit să nu stam foarte mult, ca să ne odihnim pentru mâine când începe adevărată distracție.
După ce terminăm de mâncat Amy se oferă să strângă ea masa, o ajut să ducă în bucătărie farfuriile și ea se apucă să le spele și să le pună în suport.
- Eu merg să mă pregătesc atunci. Spune Amy după ce termină de așezat toate farfuriile.
- Ok. Și eu ar cam trebui. Spun și ieșim amândoi din bucătărie.
Merg în camera mea și fac un duș, apoi îmi aleg hainele pentru această seară.