Îngerii nu ne-au vrut în rai (Andrei Radu Fan)

Capitolul XXXIV

"Am ajuns într-un sfârșit acasă unde am fost primiți de familiile noastre."

Toți s-au strâns în jurul fetiței, chiar dacă nu se așteptau să ne întoarcem acasă cu un copil au fost fericiți, până la urmă era nepotul lor.
- Ea este Radu Luana Raluca Alexandra, fiica noastă. Spune Andrei și mă ia de mână.
- Nu e un nume cam lung? Întreabă Anastasia.
- Puțin, însă toate au o semnificație. Îi spun și îi zâmbesc.
Micuța a devenit agitată și a început să plângă.
- Cred că trebuie să o schimbam. Spune mama lui Andrei și o ia în brațe pe micuță.
- Asta o să fie prima lecție de schimbat scutece, priviți și învățați. Spune mama și ne zâmbește.
Mama lui Andrei ne arată cum să schimbam un scutec, nu e atât de complicat, mai ales că Luana e destul de cuminte.
- Data viitoare e rândul vostru. Ne spune aceasta.
Mama ne-a arătat cum să îi pregătim laptele  apoi Andrei i-a dat să mănânce.
-Cred că ar trebui să încerc sa o culc. Andrei mă ajuți? Spun și o iau pe cea mică în brațe.
- Sigur.
Între timp tații noștri au montat pătuțul în camera lui Andrei. Am rămas singuri cu fetița, pentru a încerca să o adormim.
- Ai idee cum o adormim? Spune Andrei și își freacă ceafa.
- Ce ar fi să îi cânți? Spun și râd.
Luana zâmbește și scoate un surâs, apoi își întinde mânuțele și  începe să și le plimbe prin părul meu.
- E așa drăguță și inocenta. Dar eu nu cant.
Îi zâmbesc, iar el râde. Încep să să o legăn pe Luana și să mă învârt prin cameră. Andrei își ia telefonul și pune o melodie de adormit copiii. În mai puțin de 10 minte fetița adoarme.
- A adormit. Spun în șoaptă.
Andrei o ia încet din brațele mele și o pune în pătuț, a reușit să nu o trezească, ceea ce e bine.
Ieșim încet din cameră și lăsăm ușa foarte puțin crăpat, ca să auzim dacă se trezește.
Mergem în camera de zi, unde se aflau familiile noastre. Ne așezăm pe canapea, aceștia discutau ceva, însă s-au oprit când am venit noi.
- Copii, ce aveți în gând să faceți? Ne întreabă tata și se uită la noi întrebător.
- Cum o să vă descurcați? Adaugă tatăl lui Andrei.
- Andrei se va întoarce în Italia, iar eu o să am grijă de fetiță, desigur, cu ajutorul vostru, apoi după ce termin cu bacalaureatul Andrei o să aibă vacanța dintre sezoane și probabil o să stăm prin țară, să avem grijă de fetiță, după plecăm împreună în Italia. Cel putin așa ne-am dori. Spun eu privindu-l pe Andrei ca să îmi aprobe spusele.
- Știu că e greu pentru Amy și cu școala, însă nu am cum să rămân în țară și nu cred că e o idee bună să o iau în Italia. Vine Andrei în completarea spuselor mele.
- Noi o să vă sprijini în orice aveți nevoie. Spune mama lui Andrei și ne zâmbește.
- Mulțumim mult! Spun și îi răspund cu un zambet.
- Și noi  o să vă fim alături. Spune tata în numele lui s. Al doilea mamei mele.
- Mulțumesc mult, domule! Îi răspunde Andrei.

Au trecut 2 zile de când am înmormântat-o pe Raluca, iar mâine e Paștele. Primul Paște în această forumulă. Am stabilit că pe parcursul vacanței să stau împreună cu mama lui Andrei, deoarece după ce începe școala nu o să mai poată să vină prea des la mine pentru a o vizita pe cea mică, așa că vrea să profite de această vacanță. Andrei se întoarce în Italia peste 3 zile, deci nu mai avem atât de mult timp la dispoziție. L-am invitat la masa de Paște și pe Ianis, însă a zis că el sărbătorește cu familia și i-am zis să vină toți și într-un final a acceptat. A spus că își dorește să o vadă pe cea mică. Ziua trece rapid, iar eu și Andrei suntem destul de obosiți, pentru că ne trezim nopțile când plânge fetița sau atunci când trebuie să o hrănesc, însă rezistăm. Lui îi stă bine în rolul de tătic, e foarte grijuliu cu Luana și o iubește foarte mult. Mi-am dat de la început seama că o să fie un tată model, mai ales după modul în care se comportă cu surorile lui, e foarte grijuliu cu Xenia și o iubește mult, la fel ca pe fetița lui. În noaptea asta Luana a fost destul de liniștită. Nu m-am trezit decât o singură dată, ca să îi dau să mănânce și a fost atât de liniștită încă Andrei nici nu s-a trezit. Se vede că oboseala își pune amprenta pe el, uneori doarme neclintit. O hrănesc pe Luana și mă pun înapoi în pat, înainte să închid ochii îl sărut pe Andrei pe frunte și scoate un geamăt înfundat, însă nuae mișcă. Adorm instant din cauza oboselii.
Dimineața mă trezesc din cauza planetelor Luanei. Andrei era deja în picioare, o legăna încercând să o calmeze. Însă fetița nu se oprea.
- Neața iubire. Îmi spune Andrei și îmi zâmbește.
- Bună dimineața!
Mă ridic și o iau pe Luana în brațe, o așez cu bărbia pe umărul meu și o masez ușor pe spate. Andrei stătea în spatele meu și încerca să o distreze. Începe să râde din pricina gesturilor iubitului meu și după se calmează de tot.
-Am reușit. Spun și îi zâmbesc.
- Împreună putem reuși orice. Spune și mă săruta pe frunte. Așez fetița în pat și merg să îmi fac rutina. Apoi cobor să fac micul dejun, pentru că era devreme și ceilalți nu se trezisera. După ce își face rutina apare și Andrei, cu micuța Luana în brațe.
- Paște fericit, iubita mea! Îmi spune și mă sărută.
-Paște fericit iubitule!
Iau un ou roșu din coșulețul de pe masă și își alege și Andrei unul.
- O să te bat. Spun și îi lovesc oul.
- S-a spart  al tău, spune zi râde.
- Nu e corecttttt. Spun cu glas de copil și îl iau în brate. Cu o mână mă ține pe mine zi cu o mână pe fetița noastră.
- Te iubesc mult! Îi spun și îl sărut scurt.
- Și eu vă iubesc mult! Spune zi ne sărută pe frunte pe amândouă.